Ce înseamnă a fi cetăţean? Iată o întrebare care îi frământa şi pe vechii greci, preocupaţi să definească ”bunul cetăţean” şi virtutea civică. Astfel, a apărut ideea responsabilităţilor cetăţeneşti, cu alte cuvinte, cetăţenia reprezintă un ansamblu de drepturi şi de responsabilităţi.
Într-o altă accepţie, cetăţenia reprezintă un statut şi un rol. Ca statut juridic şi politic, cetăţenia reprezintă ansamblul de drepturi şi libertăţi pe care statul le acordã cetăţenilor săi, un echilibru între drepturi şi îndatoriri, un contract civic între stat şi individ – ca subiect al dreptului, norme legale care definesc apartenenţa la un organism politic, loialitatea cetăţeanului faţã de statul care îl protejează şi îi acordã drepturi civice, asigurarea accesului la viaţa publicã şi participarea civicã. Ca rol social, cetăţenia reprezintă una dintre identităţile individului şi presupune dezvoltarea anumitor competenţe sau a unei culturi civice care fac posibilã exercitarea efectivã a statului de cetăţean, prin participarea la viaţa comunităţii şi a naţiunii. (.Bîrzea C.,2000, p.32)
Din cele expuse conchidem că a fi „un bun cetăţean” înseamnă a-ţi cunoaşte şi exercita cât mai deplin drepturile, a avea iniţiativă şi a întreprinde pe cont propriu acţiuni care pot conduce la optimizarea şi progresul vieţii comunitare, a-ţi asuma răspunderi şi obligaţii care să vină în spijinul satisfacerii unor nevoi sociale generale.
După părerea mea, singurul factor important, competent şi responsabil de mersul mai departe al societăţii rămâne şcoala, care este mediul de formare a cetăţeanului şi locul unde tinerii îşi pot dezvolta calitatea de cetăţean.
Pentru a-i ajuta pe tineri să se dezvolte ca cetăţeni activi înseamnă mai mult decât a le prezenta informaţii cu privire la constituirea ţării şi la sistemul de justiţie, aceasta implică, de asemenea, cunoştinţe practice şi conceptuale, un ansamblu de capacităţi, aptitudini, atitudini şi valori.( Gollob R., ş.a ,2004,p. 33)
În continuare mă voi referi la acest sistem ca la cele trei elemente ale învăţării Educaţiei pentru cetăţenie:
Ø cunoaştere şi înţelegere
Ø capacităţi şi aptitudini
Ø atitudini şi valori
Aceste trei elemente sînt interdependente şi se aplică fiecăruia din cele patru dimensiuni ale cetăţeniei active:
Ø politică;
Ø juridică;
Ø socială;
Ø economică.
Aşa dar fiecare dimensiune presupune cunoaştere şi înţelegere; capacităţi şi aptitudini; atitudini şi valori, cea cei ajută pe tineri să se poată integra mai uşor în societate şi să participe activ la schimbarea ei.
În continuare vă propun un exemplu de integrare a acestor trei elemente în activitatea de învăţare.
1. Cunoaştere şi înţelegere
În cadrul educaţiei pentru cetăţenie elevul trebuie să ştie şi să înţeleagă: structura politică de bază, care se poate rezuma la trei elemente:
Ø Înţelegerea cadrului institutional
· Politica – cum funcţionează sistemul nostru democratic?
· Legile – ce organisme şi instituţii sunt implicate în adoptarea legilor şi a deciziilor?
· Economia – cum sunt organizate finanţele publice şi care este rolul mediului de afaceri?
· Societate – cum este alcătuită societatea?
Ø A învăţa despre participare şi implicarea în acţiuni
· Cetăţenie – care sunt drepturile şi responsabilităţile mele legale?
· Participare – cum pot schimba ceva?
· Drepturile omului – care sunt drepturile fundamentale ale omului şi cum se aplică acestea în societate?
Ø Înţelegerea şi formarea opiniilor cu privire la aspectele cheie
· Probleme curente – care sunt ştirile şi cine le selectează?
· Grupurile de interese – cine este implicat şi cum se exercită puterea?
· Valori şi ideologii – ce credinţe şi valori sunt în joc?
· Rezolvarea conflictelor – cum pot fi rezolvate disputele în mod paşnic?
· Globalizarea – cum ne afectează globalizarea viaţa, în ţară şi în străinătate?
· Dezvoltarea durabilă – cum poate fi realizată?
2 Capacităţi şi aptitudini
Ø exprimarea –cum se exprimă şi se justifică o opinie;
Ø gândirea critică şi argumentarea –cum se emit judecăţi şi se formulează argumente;
Ø rezolvarea problemelor – cum se identifică şi se rezolvă problemele şi cum se ajunge la concluzii comune;
Ø adoptarea deciziilor – cum se negociază deciziile colective;
Ø competenţele interculturale – cum se pot vedea anumite aspecte din punctul de vedere al altor oameni;
Ø cercetarea – cum se pot investiga şi prezenta aspectele educaţiei pentru cetăţenie democratică
Ø acţiunea politică – modalităţi de implicare în forme de lobby şi campanii;
Ø evaluarea – modalităţi de reflecţie asupra activităţii de invăţare personală sau colectivă.
3 Atitudini, valori şi trăsături de caracter
Ø Atitudini şi trăsături de caracter pentru cetăţenia democratic:
· Deschidere
· Respect faţă de diferenţele culturale şi sociale
· Disponibilitatea de a delega şi a împărtăşi
· Încredere şi onestitate
· Angajament faţă de adevăr
· Respect faţă de sine şi de ceilalţi
· Toleranţă faţă de ambiguitate şi situaţii deschise, neclare
· Siguranţă de sine – exprimarea opiniilor personale clar şi cu curaj
· Conducere democratică – includerea altora în procesul de adoptare a deciziilor
· Lucru în echipă şi cooperare
Valori pentru cetăţenia democratică:
· Drepturile omului
· Egalitate
· Libertate
· Justiţie
· Pace
· Interdependenţă
· Pluralism
· Dezvoltare durabilă (Bîrzea C. 2005, p.32)
Astfel, scopul principal al educaţiei pentru cetăţenie este formarea copiilor, tinerilor şi adulţilor pentru a deveni cetăţeni activi şi responsabili care poate fi realizat în mod formal, non-formal şi informal.
În concluzie, obiectivele finale ale educaţiei pentru cetăţenie democratică sunt dezvoltarea unei societăţi mai bune prin promovarea unor concepte şi valori de bază, precum: egalitatea, solidaritatea, participarea, libertatea, dreptatea sau pacea.
Ea vizează formarea unui bun cetăţean, în sensul transmiterii de cunoştinţe, dezvoltării de deprinderi şi atitudini care să-i permită tanarului să perceapă şi să înţeleagă modul în care societatea trebuie să funcţioneze dar şi să contribuie la ameliorarea societăţii în care trăieşte.
