CURS DE CALIFICARE LUCRATOR COMERCIAL CU DURATA DE 360 DE ORE MODUL 1: CONTEXTUL SOCIAL ȘI CADRUL NORMATIV AL EXERCITĂRII PROFESIEI. MODUL 2: ACTIVITĂȚI PRE VÂNZARE. MODUL 3: EFECTUAREA VÂNZĂRILOR ȘI ASIGURAREA SERVICIILOR POST VÂNZARE. MODUL 4: MONITORIZAREA COMENZILOR ȘI STOCURILOR ȘI ÎNTOCMIREA DOCUMENTELOR DE EVIDENȚĂ. MODUL 5: RELAȚIA CU FURNIZORII.

Ghid de învăţare
Obiective ajutatoare
•  Evaluarea spaţiului de etalare;
•  Stabilirea sortimentelor de produse ce va fi expus;
•  Dezvoltarea unui plan de etalare;
•  Etalarea       produsului;
•  Menţinerea  etalării;
•  Schimbarea expunerii produselor.
•  Revedeţi cerinţele de siguranţa;
•  Selectarea metodelor demonstrative
•  Efectuarea prezentării;
•   Alegerea alternativelor.
Activitatea de învăţare
ÎNSUŞIREA TEORIEI
1.   Citiţi   Suportul   de   curs   referitor   la   capitolul   „Demonstrarea   calităţii produselor”.Răspundeţi la întrebările formulate de instructor.
Exerciţii practice
1. Exersaţi în prezenţa unui coleg fazele demonstrării calităţii unui produs. Performanţe practice (autoevaluare )
RESPECTĂ NORMELE DE PROTECTIA MUNCII
Noţiuni de bază. Terminologie de securitate a muncii
Protecţia muncii constituie un ansamblu de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii salariaţilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.
Normele de protecţie a muncii sunt stabilite prin LEGEA PROTECŢIEI MUNCII NR. 90/1996 reprezintă un sistem unitar de măsuri şi reguli aplicate tuturor participanţilor la procesul de muncă.
•   Accident de muncă
Vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitatea temporară de muncă de cel puţin trei zile, invaliditate sau deces.
•   Defectare
Încetarea capacităţii unei maşini, instalaţii, utilaj etc. de a-şi îndeplini funcţia specifică.
•   Dispozitiv de protecţie
Dispozitiv care reduce sau elimină riscul, singur sau în asociere cu un protector.
•   Echipament individual de lucru
Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii cu care este dotat salariatul în procesul de muncă, în scopul prevenirii uzurii premature sau murdăririi excesive a obiectelor personale.
•     Echipament tehnic
Maşinile, utilajele, instalaţiile, aparatura, dispozitivele,, uneltele şi alte mijloace asemănătoare necesare procesului muncii.
•     Echipament individual de protecţie
Totalitatea mijloacelor individuale de protecţie cu care este dotat executantul în timpul îndepliniri sarcinii de muncă, în vederea asigurării protecţiei sale împotriva pericolele la care este expus.
•     Factori de risc
Factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) care, conducând la o disfuncţie a sistemului, pot provoca accidente de muncă sau boli profesionale.
•     Instructajul de securitate a muncii
Modalitatea de instruire în domeniul securităţii muncii, care se desfăşoară la nivelul unităţilor şi are ca scop însuşirea de către salariaţi a cunoştinţelor şi formarea deprinderilor impuse de securitatea muncii.
•     Instrucţiuni specifice de securitate a muncii
Reglementări  în  domeniul  securităţii  muncii,  ale  căror  prevederi  sunt valabile numai pentru activităţile desfăşurate în cadrul unei unităţi.
•       Instrucţiuni de utilizare
Instrucţiuni a căror elaborare este obligatorie pentru orice produs, constituind parte integrantă a documentaţie pentru certificarea produsului şi prin care, producătorul trebuie să prezinte toate informaţiile necesare utilizării produsului,  în  conformitate  cu  scopul  pentru  care  a  fost  creat  şi  pentru asigurarea securităţii muncii.
•      Mijloc individual de protecţie
Mijloc de protecţie (protector) destinat protecţiei unui singur executant şi care se aplică asupra acestuia.
 Noxă (sinonim: factor nociv)
Agent   fizic,   chimic   sau   biologic   cu   acţiune   dăunătoare   asupra organismului, în mediul luat în considerare.
•    Prevenire
Ansamblul procedeelor şi măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru pentru evitarea pericolelor sau reducerea riscurilor.
•    Protecţie
Ansamblul de măsuri care constau în utilizarea mijloacelor de protecţie, cu scopul protejării executanţilor faţă de pericolele care nu au fost suficient evitate sau limitate.
•    Protectori
Mijloc de protecţie special conceput şi utilizat pentru a realiza protecţia, prin interpunere, ca obstacol fizic între pericol şi persoana expusă.
•     Risc
Probabilitatea asociată cu gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii, într-o situaţie periculoasă.
•     Risc profesional
Risc în procesul de muncă sau în îndeplinirea sarcinii de muncă.
•     Securitatea muncii
Situaţie caracterizată prin absenţa riscului în sistemele de muncă.
•     Substanţă periculoasă
O substanţă care, în virtutea proprietăţilor sale chimice sau fizico-chimice, poate constitui un pericol.

RESPECTĂ NORMELE DE PREVENIRE ŞI STINGEREA INCENDIILOR
( P. S. I . )
Art. 1 Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, stabilesc principiile, regulile şi măsurile generale necesare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor la construcţii şi în localităţi în scopul asigurării exigenţei privind siguranţa la foc.
 
Art.  2  Construcţiile  trebuie  proiectate  şi  realizate  astfel  încât,  prin soluţiile adoptate, în caz de incendiu, să se asigure :
■ protecţia şi evacuarea ocupanţilor, ţinând seamă de vârsta, starea de incendiu ;
■ protecţia serviciilor mobile de pompieri care intervin pentru stingerea incendiilor;
■ limitarea pierderilor de vieţi şi bunuri materiale ;
■ împiedicarea extinderii incendiilor la obiectivele învecinate ;
-prevenirea avariilor la construcţii şi instalaţii învecinate, în cazul prăbuşirii construcţiilor.
Art. 3 Criteriile de performanţă privind cerinţa de calitate „siguranţa la foc” sunt: riscul de incendiu, rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc, pre- întâmpinarea  propagării incendiilor, căile de evacuare şi de intervenţie.
Art. 4 Planurile de protecţie împotriva incendiilor sunt : planul de evacuare, planul de depozitare a materialelor periculoase şi planul de intervenţie.
Art. 5 Riscul de incendiu reprezintă probabilitatea globală de izbucnire a incendiilor, determinată de interacţiunea între materialele şi substanţele Combustibile cu sursele potenţiale de aprindere.
Art. 6 Rezistenţa la foc este proprietatea unui element de construcţie sau a unei structuri de a-şi păstra stabilitatea la foc.
Art. 7 Căile de acces şi de circulaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor trebuie   dimensionate,   realizate   şi   marcate,   încât   să   asigure   evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia rapidă a forţelor de intervenţie.
Art. 8 Sunt interzise fumatul şi intrarea cu foc deschis în încăperile cu pericol de incendiu şi explozie. In acest scop pe uşa de la intrare se vor monta plăcuţe avertizoare.
Art.  9  Este  interzisă  păstrarea  vaselor,  a  bidoanelor  cu  combustibil lichizi, cu ulei, acizi, vopsele, diluanţi, în interiorul sălilor de instruire cu excepţia locurilor special amenajate.
Art. 10 Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere  la  pământ  a  descărcărilor  electrice  atmosferice  (paratrăsnet)  a electricităţii statice este obligatorie la construcţii, la construcţii, instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice.
Art. 11 In spaţiile de producţie, este interzis  accesul persoanelor în număr mai mare decât capacitatea stabilită şi declarată.
Art. 12 Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.
Art.    13    Se    interzice    folosirea    surselor    de    încălzire    defecte,nesupravegheate.
Art. 14 Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de prevenire şi stingerea incendiilor, stabilite de proiectanţii şi producătorii respectivi
Art. 15 Instalaţiile de ventilare şi condiţionare,
precum şi cele de transport se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât în funcţionare normală, părţile componente (echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură etc.) să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incendiului.
Art. 16 Instalaţiile de producţie, în care se pot degaja vapori, gaze, pulberi
care se pot aprinde, se prevăd cu sisteme de evacuare forţată a acestora, în vederea per- întâmpinării acumulării de concentraţii periculoase.
Art. 17 Racordarea maşinilor de gătit la   instalaţia de gaz trebuie să se facă numai de către un instalator autorizat. După efectuarea racordării, este interzisă verificarea etanşietăţii cu flacără a îmbinărilor operaţia se realizează numai cu emulsie de apă cu săpun.
Art. 18 Construcţiile şi instalaţiile tehnologice se echipează cu sisteme, instalaţii, dispozitive, aparate şi alte mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor.
Art. 19 Sunt obligatorii: instruirea la începutul cursului şi instruirea periodică a cursanţilor privind normele şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor, studiul planurilor de evacuare şi de intervenţie.
 
PRODUSE DE STINGERE CLASE DE INCENDII
■ clasa A – incendii de materiale solide : lemn, hârtie, rumeguş, materiale textile, piele, cauciuc, materiale plastice care nu se topesc la căldură etc.)
■ clasa B – incendii de lichide sau solide lichefiabile : benzină, petrol, alcooli, lacuri, vopsele, ceară, parafină, materiale plastice care se topesc uşor etc.
■ clasa C – incendii de gaze : hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă etc.
■ clasa  D  –  incendii  de  metale  :  sodiu,  potasiu,  aluminiu,magneziu,  zinc   etc.
PRODUSE DE STINGERE Apa
■ se recomandă la stingerea incendiilor din clasa A;
■ jeturile pulverizate se pot folosi şi la stingerea incendiilor din
clasa B;
–    fiind bună conducătoare de electricitate, apa nu se recomandă la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice aflate sub presiune;
■ în  contact   cu  unele   substanţe  sau  produse  chimice (carbidul, metale ca sodiul, potasiul etc.) poate genera explozii sau degaja gaze combustibile care intensifică arderea.
Spuma
– spumă chimică, spumă aeromecanică, spumanţi proteici, se recomandă la stingerea incendiilor din clasa A
■ spumele prezintă o bună rezistenţă chimică
■ timpul  de stingere şi  cantitatea folosită sunt  mai  mici decât la alte tipuri de substanţe.
Aburul
– efectul de stingere se bazează pe reducerea conţinutului procentual de oxigen.
Înlocuitori de haloni
– hidrocarburi hidrogenate care reacţionează cu produsele de ardere şi stingere a  incendiul.
Dioxidul de carbon ( CO2 )
– este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B sau C, precum şi a incendiilor de instalaţii electrice sub tensiune.
STINGĂTOARE (EXTINCTOARE)
Stingătoarele sunt dispozitive de stingere acţionate manual, care conţin o substanţă care poate fi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii create în interiorul lor.
Eficacitatea fiecărui tip este prezentată în tabel cu următoarele observaţii:
■ Stingătoarele cu apă pulverizată pot fi utilizate, cu rezultate satisfăcătoare, pentru stingerea lichidelor combustibile cu temperatură de inflamabilitate mai mare de +55°C, unsorilor , grăsimilor, cerurilor şi altor substanţe solide ce se topesc uşor.
■ Pentru stingerea solvenţilor se utilizează spume speciale.
■ Pentru incendii din clasa A, stingătoarele cu CO2 sau pulbere pot fi folosite numai asupra unor focare foarte mici, de regulă, în spaţii închise.
■ Scurgerile de gaze combustibile sub presiune   pot fi stinse numai  dacă  există  siguranţa  posibilităţii  întreruperii  rapide  a  sursei  de  gaz (pentru evitarea unei explozii).
 
CONTROLUL MEDICAL
Examinările medicale periodice sunt obligatorii pentru toţi angajaţii care, prin natura muncii pe care o prestează pot determina răspândirea unor boli sau care, lucrează în condiţii dăunătoare sănătăţii.
Examenele necesare şi periodicitatea examinărilor sunt stabilite prin reglementări ale Ministerului Sănătăţii.
Periodic, respectiv lunar, trimestrial, semestrial,  – în funcţie de postul ocupat – personalul din alimentaţie, trebuie să se prezinte la controlul medical, iar rezultatele acestuia se consemnează în carnetul medical.
Conducerea  unităţii  –  şeful  de unitate, şeful  de  sală, bucătarul  şef  – trebuie să controleze zilnic, întregul personal cu privire la ţinuta fizică, starea de igienă personală şi starea sănătăţii.
 
NOŢIUNI GENERALE DESPRE MĂRFURI
Comerţul modern operează cu o gamă vastă de mărfuri. De aceea, în învăţământul  comercial, disciplina „studiul  mărfurilor”  reprezintă una dintre disciplinele importante care contribuie la pregătirea profesională a cursanţilor în meseria de lucrător in comerţ meserie cu importanţă deosebită în economia de piaţă.
Ea presupune cunoaşterea ştiinţifică a mărfurilor din punct de vedere tehnic, economic şi social.
Ce este o marfă?
■  produs al muncii omeneşti;
■  satisface un anumit fel de nevoi ale omului;
■  este destinată schimbului prin intermediul vânzării – cumpărării.
Capacitatea  unui  produs  de  a  satisface  o  nevoie  umană  reprezintă valoarea Iui de întrebuinţare, determinată de totalitatea proprietăţilor care definesc utilitatea (scopul) mărfurilor.
Aplicaţie.
Analizează şi constată: Care dintre proprietăţile pâinii determină gradul de utilitate (valoarea de întrebuinţare) ?
■ forma;
■ mărimea;
■ culoarea;
■ gustul şi mirosul;
■ gradul de coacere.
Laturile mărfurilor sunt:
■ valoarea   –   dată   de   cantitatea   de   muncă   depusă   pentru obţinerea ei; se exprimă băneşte prin preţ;
■ valoarea de întrebuinţare.
Ce anume se studiază de Ia o marfă?
■ clasificarea mărfurilor;
■ caracteristicile de calitate;
■ condiţiile de marcare, ambalare, transport şi depozitare.
Pentru studierea mărfurilor sunt necesare cunoştinţele dobândite şi de la alte discipline, studiate in anii anteriori.
Se prezintă cursanţilor cataloage cu diverse mărfuri, care au caracteristici (proprietăţi)  diferite  (conserve  de  carne,  poşete,  pantofi,  pahare,  aparate  de radio, T.V.) Observă, analizează şi completează schema de clasificare a mărfurilor ţinând cont de criteriile de bază utilizate.
Clasificarea mărfurilor se face :
1. După natura materiilor prime
2. După gradul de prelucrare
3. După destinaţie