Autodeterminarea profesională este un proces care cuprinde toată perioada activismului profesional al personalităţii: de la apariţia intenţiilor profesionale şi pînă la „ieşirea” din activitatea de muncă. Punctul culminant al autodeterminării profesionale este alegerea profesiei. Acest moment coincide cu terminarea şcolii. Autodeterminarea profesională se efectuiază în rezultatul analizei resurselor interioare ale omului pe calea suprapunerii cu cerinţele înaintate de profesia aleasă şi constitue baza autoafirmării personalităţii în societate.
În literatură de specialitate sînt evidenţiaţi mai mulţi factori care contribuie la alegerea profesiei. Unii specialişti sunt de părerea că alegerea profesiei se egalează cu alegerea activităţii. Şi autodeterminarea profesională, în acest context, este un proces de dezvoltare a subiectului în cadrul activităţii de muncă. Alţii consideră, că alegerea profesiei depinde mult de experienţa omului din trecut, că alegerea profesiei este legată cu viitorul persoanei şi contribuie la formarea „eu-lui” persoanei.
Factorii care influenţiază şi determină alegerea profesiei:
- factori subiectivi: interese (cognitive, profesionale, înclinaţiile); aptitudini (ca mecanisme psihologice ce determină succesul într-o anumită activitate profesională); temperamentul şi caracterul;
- factori obiectivi: starea sănătăţii, informaţia despre lumea profesiilor, nivelul de pregătire şi instruire, însuţita de învăţămint;
- factori sociali: mediul social, mediul familial, mediul de instruire, studiile părinţilor.
Pentru a face alegerea corectă a profesiei este important să se ţină cont de următoarele:
- Determinarea intereselor profesionale şi înclinaţiilor profesionale. Acesta este numit la fel şi principiul “vreau”.
- Determinarea şi aprecierea celor mai importante calităţi profesionale: sănătatea, aptitudinile şi calificarea care vor determina în continuare utilitatea profesională, posibilităţile. Acesta este principiul “pot”.
- Determinarea cerinţelor pieţei forţelor de muncă, locurilor vacante. Acesta fiind principiul “trebuie”.
- Determinarea posibilităţilor de pregătire profesională pentru ocuparea locului vacant şi a atitudinilor personale existente. Acesta este principiul “este”.
Modelul optimal al alegerii profesiei :
Prin urmare, condiţiile alegerii profesionale includ combinarea tuturor principiilor: “vreau” – necesitatea personală, “pot” – posibilităţile persoanei, “trebuie”- necesitatea societăţii, cerinţele profesiei faţă de om, “este” – atitudinea persoanei. În situaţia în care aceste 4 noţiuni se suprapun şi au un punct de tangenţă se consideră că alegerea profesiei este optimală.
Poziţia în structura socială, numărul de copii în familie, zona de rezidenţă, veniturile, gradul de cultură al părinţilor, dotările socio-culturale, factori de natură psihologică reflectând relaţii intrafamiliale, sistemul de subcultură căreia-i aparţine grupul familial (manifestat prin limbajul folosit în procesul de comunicare), toate acestea reprezentând “semne” cu caracter discriminator, putând fiecare în parte, să dea naştere unor şanse inegale de dezvoltare educaţională şi socială a copilului. În pofida intervenţiei societăţii, de egalizare a şanselor sociale, în mod potenţial, aceşti factori “dirijează” accesul spre un anumit nivel de pregătire şcolară, facilitând sau limitând orientarea spre anumite ocupaţii, spre o poziţie dorită în structura socială. Chiar dacă în dezvoltarea individului intervin şi alţi factori socializatori şi acest lucru este inevitabil şi de necontestat, cum ar fi şcoală, grupul de prieteni, mass-media etc., precum şi procesele de schimbare socială, care induc modificări în evoluţia sa personală şi socială, suma influenţelor exercitate de familie deţine un grad relativ ridicat de stabilitate în timp.
Activitatea profesională în sistemul “om – natură”:
Obiectul interesului – lumea vegetală, animală, microorganismele (agronom, veterinar, zootehnic).
Necesită: imaginaţie bogată, gîndire intuitiv – plastică, capacitatea de a anticipa şi a aprecia factorii naturii, rezultatul activităţii este departe în timp – necesită de la om răbdare, insistenţă, de a putea lucra în afara colectivului, în condiţii naturale dificile.
Activitatea profesională în sistemul “om – tehnică”:
Obiectul interesului– natura moartă, obiecte tehnice (lăcătuş, electrician, tehnolog, mecanic)
Necesită: o bună coordonare a mişcărilor, percepţia vizuală, auditivă, chinestetice, gîndire creatoare, imaginaţie, concentrarea şi distribuirea atenţiei, spirit de observaţie. Se ocupa cu construcţia maşinilor, exploatarea, repararea lor.
Activitatea profesională în sistemul “om – signatură”:
Obiectul interesului – limbile materne, străine, semne convenţionale, simboluri, cifre, numere, formule (operator, programist, matematician, redactor, lingvist).
Necesită: memorie foarte bună operativă şi mecanică, capacitatea de a concentra atenţia timp îndelungat asupra materialului abstract, distribuire bună a atenţiei, percepere bună de a vedea ce se află după semnul convenţional, răbdare, gîndire logică, stăruinţă, sîrguinţă.
Activitatea profesională în sistemul “om – chip artistic”:
Obiectul interesului – obiecte, facte de reflectare artistică a realităţii (pictor – decorator, artist, actor, scriitor, compozitor, modelier, arhitector, sculptor, ziarist, horeograf, muzicant, zugrav).
Necesită: aptitudini artistice, percepţie vizuală antrenată, memorie vizuală, spirit de observaţie, imaginaţie creatoare, gîndire intuitiv – abstractă, cunoaşterea legilor de influenţă asupra oamenilor.
Activitatea profesională în sistemul “om – om”:
Obiectul interesului – deservire, recunoaştere, schimbarea sistemelor sociale, grupurilor, oameni de diferite vîrste.
Obiectul muncii:
- legat de educare, instruire – educator, pedagog;
- deservire medicală – medic;
- deservire casnică – vînzător, chelner;
- deservire informaţională – lector, bibliotecar;
- cu protejarea societăţii şi a statului – jurist, poliţist, militar, inspector;
- toţi conducătorii organizaţiilor.
Necesită: tendinţe şi capacităţi de comunicare, deprinderi de lucru cu oamenii, de a-şi putea reţine emoţiile, răbdare, de a putea analiza comportamentul oamenilor, de a se putea orienta în relaţiile oamenilor, de a putea organiza, soluţiona conflicte, reflexie, mimică bogată, pedantism, acurateţe.
