Scopul educaţiei profesionale
Exercitarea profesiunii este principala modalitate prin care se pun în practică toate laturile educaţiei, deoarece profesiunea face joncţiunea dintre individ şi societate şi îi oferă omului şansa să-şi valorifice potenţialul în mod creator. Integrarea socială presupune două aspecte complementare: socializarea (valorificarea în folosul comunităţii a potenţialului acţional-creativ al omului) şi personalizarea (interiorizarea valorilor pe care societatea le oferă şi le impune omului).
Scopul educaţiei profesionale este formarea unui orizont cultural şi tehnologic cu privire la o anumită profesiune, concomitent cu dezvoltarea unor capacităţi, priceperi, deprinderi necesare exercitării ei.
Sarcinile educaţiei profesionale
Orientarea şcolară şi profesională – este un ansamblu de acţiuni şi influenţe pedagogice, sociale, medicale etc., care se exercită în mod continuu, cu scopul realizării de către tineri a opţiunilor privind tipurile de şcoală şi de profesiune pe care le urmează, în concordanţă cu particularităţile personalităţii lor şi cu cerinţele contextului social la care se raportează. Se are în vedere orientarea spre un grup de profesiuni, prin cunoaşterea fenomenelor legate de specificul condiţiilor de muncă, a locului şi importanţei profesiunii pentru economia naţională, prin declanşarea atracţiei faţă de profesiune. De la simpla familiarizare cu anumite profesiuni se trece la declanşarea de preferinţe şi înclinaţii, pentru ca apoi să se stabilizeze interesele. Orientarea se întemeiază, din punct de vedere psihologic, pe depistarea şi cultivarea diverselor aptitudini şi înclinaţii personale. Din punct de vedere social, se cere respectarea cerinţelor privind diviziunea socială a muncii, adâncirea specializării şi intensificarea dinamicii profesiunilor.
Formarea orizontului cultural profesional – cuprinde ansamblul de cunoştinţe necesare orientării omului în domeniul profesiunii sau a unui grup de profesiuni. Diversitatea mare a profesiunilor face ca relativ aceleaşi aptitudini să poată fi valorificate în mod specific în cadrul unor profesiuni diferite. Cultura profesională se înscrie ca o prelungire firească a culturii generale. Tânărul trebuie ajutat să descopere el însuşi resorturile spirituale şi sociale ale profesiunii. Prin latura profesională a procesului de învăţământ se cere să imprimăm o finalitate practică informaţiilor teoretice, ştiinţifice, acumulate la diverse obiecte de studiu. Cultura profesională cuprinde şi formarea şi dezvoltarea dragostei faţă de profesia aleasă, educarea spiritului de deontologie (etică) profesională, dar şi educaţia economico-profesională, managerială şi însuşirea limbajului informaţional.
Formarea unor capacităţi, priceperi şi deprinderi practice, necesare desfăşurării unor activităţi productive – în funcţie de profesiunea aleasă, se urmăreşte dezvoltarea gândirii tehnice (aplicarea capacităţilor operaţionale ale gândirii într-un domeniu, pentru a-i pătrunde esenţa), dezvoltarea aptitudinilor necesare acelui domeniu (aptitudini generale şi specifice, configuraţii de funcţii senzorio-motorii, reprezentări spaţio-temporale, simboluri verbale sau figurative), dezvoltarea deprinderilor şi priceperilor practice (care-i permit individului să desfăşoare cu succes o activitate concretă dintr-un domeniu, în condiţii variabile).
Sensul profund al educaţiei profesionale este asigurarea competenţei profesionale, nu numai pentru exercitarea unei meserii, ci şi pentru a răspunde cerinţelor de mobilitate profesională, necesară în societatea contemporană. Astfel, se urmăreşte realizarea unui echilibru între profesionalizare şi specializare, profesionalizarea referindu-se la o arie mai largă de domenii, pe care urmează să se grefeze specializarea, prin adâncirea unor componente ale acestor domenii.
Conţinutul educaţiei profesionale
Toate disciplinele şcolare contribuie prin conţinuturile informaţionale vehiculate, prin abilităţile intelectuale şi practice formate, la educaţia profesională a tinerilor. Conţinuturile se adaptează însă la vârsta celor aflaţi în plin proces de formare.
Modalităţi de realizare a educaţiei profesionale
Educaţia profesională este un proces de durată, care trebuie să se realizeze succesiv, pe tot parcursul şcolarităţii, în funcţie de vârsta elevilor, astfel:
- Activităţi de orientare şcolară şi profesională (vizite în instituţii, întâlniri cu personalităţi din diverse domenii, activităţi de consiliere şcolară, de autocunoaştere şi dezvoltare personală);
- Lecţii la discipline din profilul şi tipul de şcoală pentru care s-a optat;
- Activităţi practice în laboratoare, ateliere, cabinete, terenuri de aplicaţie ale şcolii;
- Activităţi de practică în producţie, la diferite instituţii, conform profilului şcolii etc.
