Nicio țară europeană nu este scutită de problema sărăciei în rândul copiilor. Potrivit celor mai recente date, peste 26 de milioane de copii din Europa sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială. Pe lângă faptul că riscul în cazul copiilor este mai mare decât la adulți, efectele sărăciei asupra copiilor pot persista pe tot parcursul vieții.
Inegalitatea este principala cauză a sărăciei și excluziunii sociale a copiilor. În prezent, 10% dintre gospodăriile din Europa câștigă 31% din veniturile totale și dețin peste 50% din bogăția totală, iar falia dintre bogați și săraci se adâncește în multe țări.
În cazul copiilor care trăiesc în familii monoparentale, de numeroase ori în gospodării în care adulții nu au foarte mult sau nu au deloc de lucru, riscul de a crește în sărăcie este mai mare. Într-adevăr, copiii care trăiesc în familii cu o intensitate redusă a muncii au un risc de sărăcie cu 54% mai mare decât copiii care trăiesc în familii cu o intensitate ridicată a muncii. Chiar și copiii ai căror părinți au un loc de muncă remunerat nu au nicio garanție că nu vor fi săraci. În unele țări europene, inclusiv Luxemburg, Bulgaria, Spania și Suedia, o cincime sau chiar mai mulți dintre copiii ai căror părinți lucrează sunt expuși riscului de sărăcie. În România, procentul se apropie de 50%. În plus, copiii ai căror părinți au un nivel scăzut de educație, precum și copiii migranților au un risc mai mare de a crește în sărăcie și de a fi excluși social. În toate țările europene, cu excepția a trei dintre ele, riscul de sărăcie este mai ridicat în rândul copiilor de migranți.
Cifrele de mai sus reflectă lipsurile materiale, însă sărăcia copiilor este un fenomen multidimensional, iar pentru a aborda cauzele primare ale dezavantajului, trebuie să avem în vedere și sărăcia educațională. Sărăcia educațională este definită ca acel proces care limitează dreptul copiilor la educație și îi privează de șansa de a învăța și de a-și dezvolta abilitățile cognitive și necognitive de care au nevoie pentru a reuși într-o lume care se schimbă într-un ritm alert.
Copiii săraci din punct de vedere educațional nu au nici șansa de a-și dezvolta abilitățile care le permit să se dezvolte emoțional, să stabilească relații și să aibă un rost într-o societate căreia simt că-i aparțin. Sărăcia educațională tinde să se transmită de la o generație la alta, însă acesta este un proces care poate și ar trebui să se schimbe.
Deprivarea materială și sărăcia educațională afectează dezvoltarea și starea de bine a copiilor încă din primii ani de viață, ceea ce înseamnă că investițiile în sistemul de îngrijire și educație timpurie sunt esențiale. Totuși, în 11 țări din Europa, gradul de acoperire a sistemului de îngrijire a copilului este sub 20%, iar în Slovacia, Polonia, Cehia și România este sub 10%. În România, Polonia și Croația, peste 50% dintre copii nu frecventează învățământul preșcolar.
Copiii ai căror părinți provin din medii defavorizate din punct de vedere socio-economic au un risc cu aproximativ treizeci de procente mai mare de a înregistra rezultate slabe la matematică și citit/lectură comparativ cu copiii din familii cu un statut socio-economic ridicat.
Datele cele mai recente arată că 22% dintre copiii de 16 ani din Europa nu pot aplica în viața reală cunoștințele de matematică învățate la școală, iar 20% înregistrează performanțe slabe la citit/lectură. Acesta este un cerc vicios: sărăcia materială conduce la sărăcie educațională, iar ambele potențează transmiterea dezavantajului între generați.
Eradicarea sărăciei materiale, excluziunii sociale și sărăciei educaționale în rândul copiilor trebuie să fie o prioritate pentru toate statele membre ale UE, Islanda, Norvegia și Elveția, precum și pentru instituțiile europene. Acest lucru necesită mai multe măsuri, inclusiv:
- participarea copiilor
- abordarea naturii multi-dimensionale a sărăciei copiilor, printr-o abordare integrată, bazată pe drepturile copilului
- investiții în sistemele de îngrijire și educație timpurie
- integrarea dimensiunii drepturilor copilului în procesul de bugetare și protejarea acestor alocări bugetare împotriva reducerilor de fonduri.
Copiii sunt agenți ai schimbării și pot furniza sugestii și soluții importante pe care adulții pot să nu le identifice și prioritizeze. Opiniile lor – atât din perspectiva experiențelor personale legate de sărăcie, cât și a modalităților de gestionare – trebuie să fie luate în considerare în cadrul proceselor de luare a deciziilor și al eforturilor de combatere a sărăciei multi-dimensionale a copiilor, inclusiv a sărăciei educaționale.
