Gandirea Laterala nu inlocuieste gandirea verticala (logica), ci o completeaza. Ea este un alt mod prin care ne folosim mintea, ocupandu-se cu generarea de noi idei si de spargerea barierelor conceptuale ale ideilor vechi.
Principiul esential al gandirii laterale este acela ca orice mod de a privi o situatie este doar unul din nenumaratele moduri posibile. Cred ca daca am ajunge sa vedem asa lucrurile s-ar schimba multe in societatea noastra. Nu am mai avea discutii despre cine are dreptate si cine nu, nu ne-am mai tine strans de punctul nostru de parere ca fiind singurul valid, am construi mai multa empatie prin disponibilitatea de a considera modul in care celalalt vede lucrurile.
Diferente intre gandirea laterala si gandirea verticala:
Ø Gandirea verticala este selectiva, gandirea laterala e generativa. Adica atunci cand gandim vertical alegem cea mai promitatoare cale de a privi o situatie. Cand gandim lateral, generam cat mai multe abordari.
Ø Gandirea verticala inainteaza doar daca exista o directie in care sa inainteze, gandirea laterala inainteaza pentru a genera o directie.
Ø Gandirea verticala e analitica, gandirea laterala e provocatoare.
Ø Gandirea verticala este secventiala, gandirea laterala face salturi. Cand gandim vertical, inaintam pas cu pas. Odata ce ajungem la o concluzie, validitatea sa este data de validitatea pasilor facuti. Cand gandim lateral putem face salturi si umplem goluri dupa.
Ø In gandirea verticala fiecare pas trebuie sa fie corect, in gandirea laterala nu e cazul.
Ø In gandirea verticala sunt folosite negatii pentru a bloca anumite drumuri, in gandirea laterala nu exista negatii.
Ø Cand gandim vertical ne concentram si eliminam ce nu e relevant; cand gandim lateral primim cu bucurie interventiile intamplatoare.
Ø In gandirea verticala, categoriile, clarificarile si etichetele sunt fixe, in gandirea laterala nu.
Ø Gandirea verticala urmeaza cele mai plauzibile cai, gandirea laterala pe cele mai putin probabile.
Metoda Palariilor Ganditoare este o metoda interactiva, de stimulare a creativitatii tinerilor care se bazeaza pe interpretarea de roluri in functie de palaria aleasa.
Sunt sase palarii ganditoare, fiecare avand cate o culoare: alb, rosu, galben, verde, albastru si negru. Culoarea palariei este cea care defineste rolul.
Palaria alba, ofera o privire obiectiva asupra informatiilor. Este neutra si obiectiva. Este concentrata pe fapte obiective si imagini clare. Stimuleaza gandirea obiectiva. Ganditorul palariei albe este disciplinat si direct. Albul (absenta culorii) indica neutralitatea.
Palaria rosie, este perspectiva imaginatiei si sentimentelor. Ofera o perspectiva emotionala asupra evenimentelor. Rosu poate insemna si supararea sau furia. Descatuseaza starile afective.
Purtand palaria rosie, ganditorul poate spune asa: “Asa simt eu in legatura cu…”. Aceasta palarie legitimeaza emotiile si sentimentele ca parte integranta a gandirii. Ea face posibila vizualizarea, exprimarea lor. Cel ce priveste din aceasta perspectiva, nu trebuie sa-si justifice feeling-urile si nici sa gaseasca explicatii logice pentru acestea.
Exprima prudenta, grija, avertismentul, judecata. Ofera o perspectiva trista, sumbra, asupra situatiei in discutie. Este perspectiva gandirii negative, pesimiste. Este palaria avertisment, concentrata in special pe aprecierea negativa a lucrurilor. Ganditorul palariei negre puncteaza ceea ce este rau, incorect si care sunt erorile.
Explica ce nu se potriveste si de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greselile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o incercare obiectiva de a evidentia elementele negative.
Se pot folosi formulari negative, de genul: “Dar daca nu se potriveste cu…”, “Nu numai ca nu merge, dar nici nu…”
Culoarea galbena simbolizeaza stralucire, optimism. Este gandirea optimista, construita pe un fundament logic. Ofera o perspectiva pozitiva si constructiva asupra situatiei. Este simbolul gandirii pozitive si constructive, al optimismului. Se concentreaza asupra aprecierilor pozitive, asa cum pentru palaria neagra erau specifice cele negative.
Exprima speranta; are in vedere beneficiile, valoarea informatiilor si a faptelor date. Ganditorul palariei galbene lupta pentru a gasi suporturi logice si practice pentru aceste beneficii si valori. Ofera sugestii, propuneri concrete si clare. Cere un efort de gandire mai mare.
Palaria verde exprima ideile noi, stimuland gandirea creativa. Este simbolul productiei de idei noi, inovatoare. Simbolizeaza gandirea creativa. Cautarea alternativelor este aspectul fundamental al gandirii sub palaria verde. Este folosita pentru a ajunge la noi concepte si noi perceptii, noi variante, noi posibilitati. Gandirea laterala este specifica acestui tip de palarie. Cere un efort de creatie.
Palaria albastra exprima controlul procesului de gandire. Supravegheaza si dirijeaza bunul mers al activitatii. Este preocuparea de a controla si de a organiza.
Este palaria responsabila cu controlul demersurilor desfasurate. E gandirea destinata sa exploreze subiectul.
Palaria albastra este “dirijorul orchestrei” si cere ajutorul celorlalte palarii. Ganditorul palariei albastre defineste problema si conduce intrebarile, reconcentreaza informatiile pe parcursul activitatii si formuleaza atat ideile principale cat si concluziile la sfarsit. Monitorizeaza jocul si are in vedere respectarea regulilor. Rezolva conflictele si insista pe construirea demersului gandirii.
Pornind de la o povestioara scurta, exemplificam mai jos, metoda “Palariilor ganditoare”:
Un vultur scapat dintr-o gradina zoologica s-a asezat intr-un copac, zadarnicind incercarile paznicilor de a-l atrage din nou in cusca sa. Gasim mai jos cateva perspective:
Metoda permite trecerea de la gandirea prin argumentare (argument-contraargument) care genereaza contradictie – eu spun ceva tu reactionezi, eu reactionez-tu reactionezi, s.a.m.d…-,
la gandirea paralela: amandoi cautam si gasim argumente care sa sustina aceeasi perspectiva, urmand ca dupa ce am epuizat perspectiva aleasa, de comun acord sa trecem la alta perspectiva unde vom cauta iar argumente care sa sustina respectiva perspectiva.
Privind prin cele 6 perspective (gandind in 6 palarii), si aducand argumente care sa sustina respectiva perspectiva, se elimina discutiile in contradictoriu, fiecare participant avand posibilitatea sa aduca argumentele ce-i „stau pe limba” doar cand vine randul perspectivei in care se incadreaza.
Palariile sunt simbolul perspectivelor prin care participantii trebuie sa priveasca problema. Este obligatoriu ca toti participantii sa vorbeasca sub aceiasi palarie (daca nu, s-ar ajunge iar la gandirea verticala).
Cu ajutorul acestei metode tinerii invata:
Ø Sa comunicece simt fara retinere;
Ø Sa comunice liber gandurile, dar din perspectiva semnificatiei culorii;
Ø Sa-si exteriorizeze emotiile, sentimentele;
Ø Sa evite greselile;
Ø Sa ia decizii;
Ø Sa cunoasca semnificatia fiecarei culori;
Ø Sa-si schimbe modul de a gandi experimentand un altul prin argumentare.
Avantajele acestei metode sunt acelea că stimulează atenţia şi gândirea, oferă posibilitatea tinerilor de a-şi dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare, lucrul individual sau în echipe, la realizarea cerintelor palariilor ganditoare este o provocare şi determină o întrecere în a demonstra asimilarea corectă şi completă a cunoştinţelor.
Metodele activ-participative au însă şi dezavantaje: necesită o pregătire mai riguroasă şi mai îndelungată, nu pot fi folosite în cadrul oricărei lecţii, bagajul informaţional este mai mic, necesită atenţia sporită a tinerilor dar şi capacitatea lor de a face conexiuni şi de a descoperi singuri răspunsurile.
Învăţarea creativă presupune existenţa unui potenţial creativ al tanarului, manifestat în receptivitatea faţă de nou, curiozitatea ştiinţifică, nonconformism, originalitate, capacitate de elaborare, fluenţă şi divergenţa gândirii, imaginaţie creatoare, inventivitate.
Atât metodele tradiţionale, cât şi cele alternative de predare – învăţare sunt fundamentale pentru buna desfăşurare a activităţii.
Celui care preda îi revine sarcina de a selecta atât metodele moderne cât şi cele tradiţionale ce pot fi folosite eficient în lecţiile de dobândire de noi cunoştinţe şi în lecţiile de evaluare a cunoştinţelor şi abilităţilor.
Concepţia modernă asupra educaţiei presupune folosirea din plin a învăţării dirijate şi spontane şi consideră învăţarea drept acţiunea principală a dezvoltării inteligenţei tanarului şi o normare de bază a procesului de largă sociabilizare.
Centrarea procesului educaţional asupra tanarului se reflectă în abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale şi vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a tanarului, în acord cu particularităţile sale de vârstă şi individuale.
Creşterea calităţii procesului instructiv-educativ, bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate. Tanarul are nevoie nu numai de sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi iniţiativă personală, iar cel care preda trebuie să înţeleagă, să accepte şi să încurajeze modalităţile specifice prin care tanarul achiziţionează cunoştinţe.
Metodele interactive de grup câştigă tot mai mult teren, reprezentând o alternativă la didactica tradiţională în beneficiul tinerilor şi al celor care preda în egală măsură. Deci, regândirea educaţiei formale se impune şi ne obligă să schimbăm relaţia cu tinerii şi între tineri promovând sprijinul reciproc şi dialogul constructiv prin utilizarea de noi strategii. Prin aplicarea acestor metode tinerii îşi exersează capacitatea de a selecta, combina, învăţa lucruri de care vor avea nevoie în viaţa.
