Gheorghe Poenaru-Bordea (n. 28 iunie 1937, București – d.14 mai 2004) a fost un eminent profesor, istoric și numismat român, cercetator al Institutului de arheologie „Vasile Pârvan”, cu o vastă activitate în domeniul arheologiei, epigrafiei și numismaticii românești.

Între anii 1954-1959 Gheorghe Poenaru-Bordea a fost student de excepție al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București. Încă de atunci i s-a precizat opțiunea pentru studiul istoriei antice, cu precădere a antichității clasice. A urmat în anii III-V secția de arheologie și istorie veche, activând și în cercul studențesc de specialitate, a devenit membru al Societății de Studii Clasice și a participat la o serie de campanii arheologice. După terminarea studiilor este repartizat ca profesor la școala generală din comuna Lunca Banului (jud. Vaslui), a predat istoria, limba română și educația fizică. A continuat să studieze si a ținut mereu legătura cu specialitatea, colaborând strâns cu Muzeul din Huși și cu Institutul de Istorie și Arheologie din Iași. Cu sprijinul colegilor ieșeni, dar mai ales al marilor săi profesori de la București, a fost transferat la Muzeul de arheologie din Constanța, unde a funcționat între anii 1961-1965. Anii petrecuți în această instituție de profil au fost decisivi în formația viitorului savant.

A participat la cercetări arheologice spectaculoase – în Constanța, Mangalia, Histria și Adamclisi, a studiat inscripții antice (piese lapidare ori ștampile de amfore), dar mai ales a pătruns tainele numismaticii antice și bizantine. Din acești ani datează primele sale contribuții științifice tipărite. 

După o scurtă activitate didactică la liceul constănțean „Mircea cel Bătrân” (septembrie 1965 – februarie 1966), a obținut prin concurs un post de cercetător la Institutul de arheologie „Vasile Pârvan” din București, instituție căreia îi va rămâne devotat toată viața. În 1971 devine cercetător principal (gradul III) și membru în consiliul stiințific al Institutului (între 1982-1990 a fost președinte al acestuia).

Gh. Poenaru-Bordea a avut o intensă activitate de arheolog al Olteniei romane, participând susținut la săpăturile de la Sucidava și Romula, ca și la cercetarea celor mai multe castre din valea Oltului sau a celor de la Sâmbotin și Bumbești-Jiu. A prezentat contribuții la trei congrese internaționale de studii asupra frontierelor romane (1972, 1976 și 1979) și a devenit membru al Comisiei Internaționale de Arheologie de la Roma, a fost colaborator statornic al publicațiilor Bulletin analythique d’histoire romaine (Strasbourg) și Fasti archaeologici (Roma). 

În domeniul epigrafiei, interesul său s-a împletit cu preocuparea pentru istoria economică a cetăților pontice. A studiat intens amforele ștampilate, domeniu în care a adus contribuții importante (de pildă în aplicarea statisticii la acest domeniu), apreciate și peste hotare, și a contribuit la formarea altor specialiști.

Domeniul în care a dat măsura deplină a capacităților sale si care l-a consacrat definitiv a fost numismatica antică. Repartizat la Cabinetul numismatic al Institutului de arheologie „Vasile Pârvan”, Gh. Poenaru-Bordea a putut aprofunda studierea monedelor grecești, romane, barbare și bizantine, alături de nume prestigioase ale domeniului. A cunoscut și studiat cu precădere monedele grecești ale zonei Mării Negre și ale Peninsulei Balcanice. Mai rar a abordat descoperiri din alte zone ale țării, efectuând inclusiv cercetări competente asupra emisiunilor romane și bizantine sau chiar asupra pieselor bătute de diferite populații antice autohtone. În studierea și interpretarea monedelor și tezaurelor monetare a dovedit documentare minuțioasă, vastă cultură, judecată limpede și o cuprinzătoare viziune istorică.

Stăpânirea acestei problematici i-a permis să abordeze studii ample de istorie economică antică. Teza sa de doctorat, susținută în 1978 sub îndrumarea acad. E. Condurachi, se intitula tocmai Viața economică din Pontul Stâng în lumina izvoarelor arheologice și numismatice (rămasă nepublicată).

Stăpânirea acestei problematici i-a permis să abordeze studii ample de istorie economică antică. Teza sa de doctorat, susținută în 1978 sub îndrumarea acad. E. Condurachi, se intitula tocmai Viața economică din Pontul Stâng în lumina izvoarelor arheologice și numismatice (rămasă nepublicată).

Era adeseori prezent la congresele și simpozioanele internaționale de numismatică, în două rânduri fiind chiar raportor oficial al Comitetului Numismatic Internațional pentru monedele grecești antice din Balcani și țărmul nord-pontic (Berna 1979 și Londra 1986). A publicat contribuții importante în reviste de specialitate ale Europei și a studiat în cabinetele numismatice ale principalelor instituții de profil din Bulgaria, Grecia, Germania, Italia, Franța, Anglia și S.U.A.

Ca invitat, a susținut o serie de conferințe pe teme de numismatică a Antichității, în cadrul unor renumite instituții academice din Italia (Universitatea din Padova, Universitatea din Lecce, Istituto Italiano di Numismatica) și Franța (Universitatea Paris-Sorbonne, École Pratique des Hautes Études, École de Hautes Études en Sciences Sociales). La Padova a predat și un curs de numismatică greacă (1969). La Universitatea din București a susținut doar un curs de istorie economică a lumii elenistice (1974-1975), apoi un altul de istorie a culturii antice pentru studenții la Filosofie (1977-1979) și unul de introducere în numismatică (1980-1981); semnificativ, abia după 1990 a fost solicitat statornic pentru cursuri regulate de numismatică antică și a primit dreptul de a conduce teze de doctorat.

Profesorul erudit Gheorghe Poenaru-Bordea a avut și o prezență remarcabilă și activă în Societatea Numismatică Română (membru din 1967, ales din 1977 în comitetul de conducere, vicepreședinte din 1982). A contribuit la reinstituirea simpozioanelor naționale de numismatică (din 1974), devenite de atunci o manifestare stiințifică regulată. Conservator al colecției numismatice a Societății, a fost și membru în comitetul de redacție al Buletinului acesteia (din 1978), având un rol important în editarea lui corespunzătoare și în organizarea schimburilor de carte. Același rol l-a jucat (încă din 1972) și în redacția revistei academice Studii și cercetări de numismatică. Gh. Poenaru-Bordea a avut o activitate publicistică susținută. Alături de publicațiile de specialitate, a avut numeroase participări la lucrări colective de referință, recenzii și note – peste 50 (mai ales pentru publicații străine, greu accesibile specialiștilor noștri), prezentări de manifestări stiințifice românești și internaționale, cronici de descoperiri monetare, dări de seamă despre numismatica din alte țări, rezumate în volume de congrese stiințifice, necroloage și medalioane omagiale, articole de popularizare.