Acest inventar de interese ocupaţionale (Canadian Occupational Interest Inventory – COII) are la bază un număr de cinci factori bipolari identificaţi de Cottle (1968). Ideea de bază de la care porneşte alcătuirea inventarului constă în faptul că în cadrul fiecărui factor (grup bipolar de interese) există perechi de tendinţe care se exclud reciproc. Astfel, în cadrul primului Factor (opoziţia: preferinţe pentru activităţi cu Lucruri – preferinţe pentru activităţi cu Oameni), se consideră că indivizii cu interese bine conturate către activităţile care implică manipularea şi/sau utilizarea obiectelor, nu pot avea în aceeaşi măsură interese majore şi pentru cele care implică interacţiunea şi/sau comunicarea cu oamenii.
Fundamente teoretice
În urma administrării testelor psihologice sau inventarelor de interese se obţine fie un:
– scor brut: adică un rezultat obţinut în mod direct, fără a face vreo altă referinţă la alte scoruri sau norme;
– scor normativ: prin compararea unui scor individual cu cel obţinut de un anumit grup-etalon, adică se apelează la criterii externe (de ex.: o parte din populaţia care are o anumită ocupaţie, întreaga populaţie care munceşte etc.);
– scor ipsativ (intra-individual): utilizat în anumite inventare de interese, situaţie în care rezultatele la un test sunt comparate cu cele obţinute de aceeaşi persoană la un alt test; în aceste cazuri, uneori, un scor poate fi dependent de cel obţinut la o altă variabilă: cu cât un scor la o variabilă creşte, în aceeaşi măsură cel obţinut la o altă variabilă descreşte, şi invers.
Această ultimă categorie de scoruri apare inevitabil atunci când la un inventar de interese individul este pus în situaţia de a alege (forţat) între două alternative: îmi place – nu-mi place, prefer să lucrez cu oamenii – prefer să lucrez cu lucruri.
Principalele caracteristici tehnice ale scorurilor ipsative sunt următoarele:
– „scorurile sunt totdeauna interpretate în pereche;
– fiecare pereche este independentă de o alta;
– aceste scoruri se obţin direct prin impunerea de răspunsuri forţate;
– scorurile sunt de natură bi-polară” (Bezanson, 1978).
Situarea scorurilor în direcţii opuse derivă din faptul că aria de manifestare a intereselor este un continuu, de la foarte înalte până la foarte scăzute, dar şi din faptul că în măsura în care un sistem de interese tinde să se centreze pe un anumit domeniu, implicit apar respingeri şi/sau diminuarea interesului pentru altele. Alternanţa creşterii şi descreşterii intereselor în cele două arii ale perechii de alternative este constant în conexiune. În urma administrării unui inventar de interese ocupaţionale se obţine un scor normativ care-i oferă individului o imagine cu privire la poziţia sistemului său de interese comparate cu cele ale grupului de persoane care exercită anumite profesii. Dar, în aceeaşi măsură, este important pentru individ să-şi afle aria de interese, fără a se compara cu alte persoane sau grupuri, cunoscându-şi astfel, cadrul personal de alegeri ocupaţionale posibile.
Prezentarea metodei
În design-ul acestui instrument s-a pornit de la faptul că interesul semnifică o atitudine orientată către acţiune, aşa că, itemii au fost alcătuiţi ţinând cont de activităţile îndeplinite mai frecvent de oamenii implicaţi în diferite ocupaţii. Activităţile prezentate în COII sunt grupate câte trei şi prezentate în perechi (care reprezintă un item al inventarului).
De exemplu, Factorul Lucruri – Oameni (adică, interese pentru ….)
A
B
a asambla obiecte utilizând soluţii de lipit
a ilustra o revistă
a finaliza un spaţiu de agrement
a redacta un anunţ
a construi o magazie
a traduce un text
Cei cinci Factori sunt denumiţi în funcţie de numele bi-polar al acestuia şi reprezintă fiecare categorie de preferinţe pentru anumite activităţi.
Factorii bi-polari ai COII:
Factor I
1. Lucruri
versus
6. Oameni
Preferinţă pentru activităţi care presupun mânuirea şi/sau utilizarea obiectelor
Preferinţă pentru activităţi care presupun interacţiunea şi/sau comunicarea cu oamenii
Factor II
2. Contacte de afaceri
versus
7. Ştiinţifice
Preferinţă pentru activităţi care presupun comunicarea directă cu oamenii în scopul vânzării şi/sau persuasiunii acestora
Preferinţă pentru activităţi care presupun cercetarea, utilizarea cunoştinţelor speciale şi/sau investigaţii în consens cu tehnicile cercetării ştiinţifice
Factor III
3. Rutină
versus
8. Creativitate
Preferinţă pentru activităţi care se realizează în consens cu anumite instrucţiuni şi/sau proceduri repetitive, sistematice, concrete
Preferinţă pentru activităţi care presupun abordarea artistică a obiectelor şi ideilor şi/sau formularea şi utilizarea de concepte
Factor IV
4. Social
versus
9. Solitar
Preferinţă pentru activităţi care implică oameni ca parteneri sau beneficiari ai serviciilor
Preferinţă pentru activităţi îndeplinite în mod individual şi care implică operarea cu obiecte
Factor V
5. Prestigiu
versus
10. Producţie
Preferinţă pentru activităţi care permit obţinerea stimei celorlalţi şi/sau a unei poziţii de leader
Preferinţă pentru activităţi care duc la obţinerea de obiecte tangibile
Cei doi termeni ai fiecărui Factor (de ex.: Lucruri – Oameni) trebuie luaţi în accepţiunea de „Scale”. Numerele 1 şi 6 (în acelaşi exemplu) reprezintă numărul profilului.
Inventarul COII are 70 de itemi, care grupează fiecare câte trei activităţi bi-polare, astfel selectate încât să reprezinte în mod echilibrat pe toţi cei cinci Factori. Fiecare din aceşti Factori este compus dintr-un număr de 14 itemi, grupaţi în patru aşa-zise „sectoare”. Aceste sectoare au ca obiective următoarele:
– munca;
– formarea;
– activităţile înrudite;
– timpul liber.
În cadrul fiecărui Factor, preferinţele exprimate pentru anumite activităţi din aceste sectoare dau indicaţii cu privire la consistenţa răspunsurilor la inventar ale persoanei şi oferă o imagine asupra credibilităţii profilului obţinut. Cinci astfel de itemi sunt situaţi în sectorul Muncă şi câte trei în celelalte sectoare: Formare, Activităţi înrudite şi Timp liber.
Congruenţa profilului rezultă din inter-compararea scalelor şi aprecierea semnificaţiei coeficienţilor de corelaţie obţinuţi.
Administrarea inventarului se finalizează (după ce consilierul se asigură că persoana în cauză a înţeles logica instrumentului şi modul de completare) cu identificarea din lista de ocupaţii generate de profilul obţinut a acelor profesii compatibile cu sistemul de preferinţe ale beneficiarului.
Pun anumite probleme de interpretare profilele slab conturate sau plate şi pot fi întâmpinate de către clienţi cu o anumită rezervă recomandările care vizează domenii profesionale prea generale, aşa cum sunt prezentate în Clasificările ocupaţiilor (de ex.: în România – COR: grupe majore, subgrupe majore, grupe minore); clienţii preferă a le fi prezentate grupele de bază şi ocupaţiile componente.
Completarea acestui instrument constă în marcarea alegerilor făcute la itemii inventarului (compuşi din triade-perechi) în consens cu preferinţele pentru activităţile propuse, după o scală crescătoare cu opt trepte, notată alfabetic (de la A la H).
Interpretarea rezultatelor implică studierea profilului celui testat şi – în funcţie de scoruri – stabilirea acestuia ca fiind:
– clar, distinct, bine conturat;
– slab conturat;
– plat.
Această clasificare se face în funcţie de localizarea scorurilor obţinute la itemii inventarului pe o scală cuprinsă între A şi H, corespunzătoare fiecărui Factor.
Se consideră a fi un profil clar, distinct, bine conturat, atunci când:
– scorurile de la cel puţin două scale au valori cuprinse între E şi H sau dacă
– scorul de la cel puţin una din scale este situat între G şi H.
Cu alte cuvinte, un profil este bine conturat dacă scorurile au valori cuprinse între E şi H la toate scalele.
Se consideră a fi un profil slab conturat atunci când:
– scorurile de la cel puţin două scale au valori cuprinse între C şi D sau dacă
– scorul doar de la una din scale are valori cuprinse între E şi F.
Cu alte cuvinte, un profil este slab conturat dacă scorurile au valori cuprinse între C şi D la toate scalele.
Se consideră a fi un profil plat atunci când:
– scorurile de la cel puţin patru scale au valori cuprinse între A şi B, iar
– scorurile de la celelalte scale se situează oriunde între A şi D.
Profilul individual al intereselor ocupaţionale astfel obţinut se raportează la Glosarul profilelor de interes (Glossary of Interest Profiles – GIP) pentru a facilita transpunerea rezultatelor în termeni compatibili cu cei din Clasificarea Ocupaţiilor (din Canada).
COII solicită răspunsuri forţate la itemi, în ciuda faptului că, recunosc autorii, unele persoane vor avea dificultăţi să îndeplinească această cerinţă (de ex.: cei cărora le place sau displace aproape orice sau cei care sunt excesiv de exacţi, scrupuloşi sau ezitanţi). Pe de altă parte, acest tip de alegere – cu forţarea răspunsurilor – este cea cu care de fapt operează permanent oamenii în viaţa de zi cu zi şi care spune cel mai mult despre preferinţele acestora.
Procedurile de scorare – în urma administrării COII – sunt descrise în Administration, Scoring and Interpretation Manual. Acestea vizează, în linii generale, condiţiile de administrare, scorare şi interpretare.
Procedurile de interpretare a semnificaţiei scorurilor obţinute în urma administrării inventarului presupun integrarea diferitelor surse de date care pot fi semnificative în actul consilierii şi conturării unui profil ocupaţional fiabil:
– comportamentul clientului pe parcursul completării inventarului;
– pattern-uri de răspuns (specifice răspunsului forţat la itemii COII);
– comentarii verbale ale acestuia cu privire la inventarul de interese (înţelegerea instrucţiunilor de răspuns fără dificultate);
– rezultatele propriu-zise obţinute la inventar şi
– date suplimentare obţinute din alte surse (CV, scrisoare de intenţie, acte de studii).
Populaţia ţintă
Instrumentul este centrat pe inventarierea preferinţelor / intereselor ocupaţionale ale elevilor din licee, studenţilor şi adulţilor (persoane de ambele genuri).
Exemple, studii de caz, exerciţii
În administrarea acestui inventar trebuie avute în vedere următoarele situaţii care pot interveni:
· omiterea oferirii unei alegeri la anumiţi itemi (dacă pe ansamblul inventarului sunt peste cinci astfel de situaţii, rezultatele trebuie considerate ca fiind invalide); desigur că aceste omisiuni pot face obiectul unei interpretări suplimentare: sunt acestea întâmplătoare? intervin doar la anumite scale, sectoare sau categorii de situaţii? ce alt instrument poate fi utilizat pentru a se evita astfel de cazuri?
· marcarea la întâmplare a răspunsurilor la itemii inventarului (ca efect al plictiselii, oboselii, neînţelegerii modului de răspuns, lipsei de seriozitate în completarea chestionarului); aceste cazuri trebuie discutate de consilier cu clientul, găsite explicaţii şi luate anumite măsuri adecvate: motivare suplimentară, instrumente alternative de investigaţie etc.;
· oferirea de răspunsuri la ambele situaţii bi-polare ale itemilor, în loc de a alege doar una dintre acestea; situaţia poate interveni în cazuri de oboseală, neglijenţă sau neatenţie, dar şi în cazul în care clientul preferă în mod egal situaţiile prezentate;
· frecvente corecturi ale răspunsurilor date, ca efect al dificultăţilor personale de a lua decizii, neînţelegerii instrucţiunilor de completare sau impulsivităţii decizionale; peste cinci sau mai multe erori de completare pot duce la obţinerea unui profil nesigur şi care va genera dificultăţi de interpretare şi – mai ales – imposibilitatea clientului de a face o alegere în planul ocupaţiilor între alternativele posibile propuse de consilier.
Trebuie amintit faptul că un profil de interese congruent – obţinut în urma administrării COII – presupune, pe de o parte, existenţa unei relaţii între scalele:
Lucruri (1) – Ştiinţifice ( 7) – Rutină (3) – Solitar (9) – Producţie (0) şi, pe de altă parte, o legătură între scalele:
Oameni (6) – Contacte de afaceri (2) – Social (4) – Prestigiu (5).
Cu toate acestea, nu trebuie interpretate cu necesitate ca „incongruente” profilurile de interese care nu respectă aceste „pattern-uri”, ci, mai întâi, se va căuta o explicaţie în urma discuţiei cu clientul, convorbire care ar trebui să se centreze pe aspiraţiile acestuia, proiectele sale de viitor, modelele personale care-l inspiră etc.
Se întâmplă uneori ca răspunsul să fie dependent de capacitatea clientului de a pricepe sarcinile pe care le are de îndeplinit în administrarea inventarului, măsura în care înţelege exact terminologia utilizată în redactarea itemilor inventarului, motivaţia şi gradul de participare a clientului pentru a completa instrumentul, scopul în care se aplică acesta, corectitudinea şi completitudinea instrucţiunilor de completare prezentate de consilier, competenţa acestuia în scorare şi raportare a datelor la etaloane şi scale etc.
Iată şi câteva recomandări suplimentare pentru consilieri în procesul relaţiilor cu clienţii după administrarea testelor de evaluare a aptitudinilor generale:
– trăinicia, stabilitatea şi orientarea sistemelor de interese spun mai multe despre un individ decât nivelul absolut al performanţelor sale în plan aptitudinal;
– centrarea pe analiza performanţelor aptitudinale ale clientului este recomandată în cazul în care consilierului îi lipsesc informaţiile de bază despre lumea muncii sau sistemul de interese ale clientului nu s-au cristalizat pe deplin din cauza vârstei prea mici;
– în situaţia când ambele componente (interese şi aptitudini) sunt nerelevante pentru interpretare şi consiliere accentul trebuie să cadă pe interviu, ca sursă adiţională de informaţii;
– în oricare din situaţii, clientul trebuie invitat să-şi exprime punctul de vedere cu privire la evaluarea psihologică, rezultatele obţinute şi interpretarea făcută de consilier;
– schiţarea unui plan de acţiune pentru dezvoltarea personală a carierei – ca urmare a evaluărilor psihologice şi interviului – este o etapă sumativă de mare importanţă practică pentru client (în funcţie de sensul interpretării date de consilier: descriptivă, predictivă sau evaluativă);
– impactul maxim al interpretării evaluărilor psihologice este asigurat pe deplin în situaţia în care clientul este deschis şi motivat să primească „scenariul” construit de consilier.
Evaluarea metodei
Dezvoltarea inventarului a fost realizată în Canada. Variantele pre-testate au fost atât în limba engleză, cât şi în franceză. În urma administrării s-a constatat că unii itemi trebuie modificaţi şi, astfel, în 1974 s-a obţinut varianta finală a inventarului.
Coeficientul de fidelitate obţinut prin metoda test-retest s-a situat între 0,80 şi 0,90. Variabile precum limba de prezentare a inventarului sau vârsta populaţiei ţintă par să nu influenţeze de o manieră semnificativă profilul obţinut.
Coeficientul de validitate (de construct şi criterial), de asemenea, situează acest instrument printre cele valoroase şi care generează profile comparabile acelora obţinute prin alte instrumente consacrate (de ex.: Kuder, Holland).
