Limbajul reprezintă funcţia utilizată cel mai frecvent de către oameni în activitatea de comunicare, activitate prin intermediul căreia ei schimbă în mod continuu informaţii cu privire la mediul extern.

Limbajul este o formă specială de comunicare între oameni. Comunicând prin limbaj, oamenii îşi transmit unul altuia ideile, se influenţează reciproc. Comunicarea prin limbaj se realizează cu ajutorul limbii. Limba este un mijloc de comunicare între oameni.

Limbajul  este un fenomen deosebit de complex care a preocupat de multă vreme pe oamenii de ştiinţă din cele mai variate domenii. Fiind prin natura sa un proces prin excelenţă psihologic, limbajul este în primul rând obiectul de cercetare al psihologiei. 

Constituind una din manifestările esenţiale ale vieţii psihice ale omului, limbajul este totodată una din trăsăturile sale caracteristice, distinctive, în raport cu celelalte vieţuitoare. Omul este singura fiinţă vorbitoare. Fără limbaj nu poate fi concepută nici existenţa omului ca fiinţă socială, nici existenţa societăţii însăşi.

În procesul comunicării, oamenii folosesc variate mijloace de comunicare, dintre care sunt neverbale (acţiuni concrete cu obiectele, gesturile şi mimica), iar altele verbale (sonore, grafice). Mijloacele verbale (şi în primul rând cele sonore) au dobândit un rol fundamental în comunicarea interumană. Ansamblul mijloacelor verbale de comunicare constituie fenomenul limbă care este prezent numai în societatea umană.

Limbajul este o formă specifică de activitate umană prin care se realizează comunicarea dintre oameni. Nu orice proces de comunicare între oameni poate fi considerat limbaj în sensul propriu al cuvântului. În accepţia sa strictă, termenul de limbaj se referă la comunicarea verbală.

În terminologia ştiinţifică, acest termen desemnează capacitatea cu care este înzestrată orice fiinţă umană normală, constituită de a învăţa şi de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne verbale pentru a comunica cu semenii săi, de a-şi reprezenta lumea. În concepţia lui Jacques Piaget (1946) fiinţa umană este înzestrată cu puternice capacităţi funcţionale ce fac posibilă emergenţa unei funcţii simbolice generale, din care limbajul nu ar fi decât un aspect.

Limbajul este o activitate umană de comunicare prin intermediul limbii. Dar natura limbajului, respectiv a limbii, nu poate fi elucidată fără să se precizeze care este conţinutul comunicării verbale.

LIMBAJUL SI COMUNICAREA IN FORMAREA PROFESIONALA

Limbajul – miracol pentru unii, banalitatea pentru altii, fascinatie fata de bogatia sensurilor si supletea interpretarilor pentru filosofi, dorinta de precizie, claritate, rigurozitate pentru oamenii de stiinta, este un instrument intrisec legat de sfera interventiilor educative.

Fie ca este vorba despre limbajul comun sau de cel elaborat din ratiuni logico-epi-stemice, putem sa-l definim ca fiind o activitate de comunicare interumana, care se realizeaza prin intermediul limbii si al tuturor resurselor ei. Limba este un sistem complex (ansamblul semnelor si simbolurilor) cu rol de comunicare, dispunand de mai multe sisteme componente-lexicul, sintaxa, semantica.

Comunicarea – presupune transmiterea unor mesaje (informatii, idei, emotii)de la un emitator la un receptor, printr-un canal de comunicare. Mesajul este o semificatie care este codificata de emitator si recodificata de receptor. Decodificarea este influentata de contextul actului de comunicare (mai ales atunci cand este vorba despre cea orala si nonverbala).

Limbajul fiecarei persoane poarta amprenta personalitatii sale. Exprima nivelul general al dezvoltarii psihice, cultura dobandita, intentiile si dorintele din momentul respectiv, aspiratiile privind calitatea comunicarii, particularitatile de pronuntie, viteza, ritm, timbrul vocii.

Functiile limbajului sunt:

  • de comunicare (transferul unor continuturi informationale de la o persoana la alta)
  • cognitiva  (operatiile gandirii presupun utilizarea cuvintelor si structurilor verbale, notiunile sunt intelese folosindu-se instrumentele verbale de exprimare si fixare a prelucrarii informationale; functionarea memoriei nu este posibila fara limbaj, iar combinatorica imaginativa se concretizeaza in formulari si reformulari verbale);
  • simbolic-reprezentativa (cuvintele si structurile verbale sunt semnele mentale ale diferitelor clase de obiecte si fenomene si a relatiilor dintre acestea);
  • reglatorie si autoreglatorie (prin cuvinte se construiesc comenzi care declanseaza acte mentale sau practice, se dirijeaza sau se ajusteaza comportamentele proprii sau ale altor persoane);
  • expresiva (transmiterea unor trairi, atitudini ale celui care comunica);
  • persuasiva (influenta comportamentala prin inducerea unor idei sau stari emotionale);
  • ludica (jocul cu cuvintele, cu tenta de creativitate verbala);
  • dialectica (formularea si rezolvarea contradictiilor, situatiilor dilematice).