În evolutia sa, societatea omeneasca a adus modificari neîntrerupte mediului natural al planetei pe care l-a transformat în mediu umanizat. Geografia umana studieaza populatia Terrei cu asezarile si activitatile ei economice Evolutia omului a început acum cateva milioane de ani. Conform descoperirilor arheologice stramosii omului actual traiau în zonele centrale si sudice ale Africii, Asiei si Europei. Din aceste regiuni a început si popularea altor continente. Multa vreme populatia lumii a fost putin numeroasa. La nasterea lui Hristos (anul 1) traiau circa 200 miloane de oameni. Cresterea populatiei a fost lenta datorita epidemiilor, foametei si razboaielor. Îmbunatatirea conditiilor economice si sanitare, mai ales în Europa, au dus la cresterea populatiei lumii, care a atins în 1830 1 miliard de locuitori. Explozia demodrafica face ca în 1930 populatia a crescut la 2 miliarde, în 1987 la 5 miliarde iar în 1994 la 5,7 miliarde.
Populatia nu este raspândita uniform. Exista regiuni cu o densitate foarte mare, 250 – 1000 locuitorii pe Km patrat ( Campia Chinei de E, vaile Nilului si Gangelui ) dar si unele cu densitate foarte redusa ( Sahara, Arabia, Siberia, padurile ecuatoriale si regiunile muntoase foarte înalte ). La nivelul mondial general de urbanizare este de 40%, dar el difera de la tara la tara. Cel mai mare procent de urbanizare exista în America de Nord, Europa si Australia atingând în unele locuri 75%. Urbanizarea exploziva din zilele noastre consta atât din extinderea oraselor cât si din cresterea numarului populatiei, ambele fenomene conitionându-se reciproc. Extinderea se face în imediata vecinatate, prin crearea zonelor industriale si construirea cartierelor de locuinte (ex. Bucuresti).
O alta forma de extindere a oraselor este conurbatia, adica gruparea mai multor orase vecine între care exista legaturi economice (ex. Ruhr: Duisburg, Essen, Dortmund).
Metropolele (mater = mama ; polis = cetate în limba greaca), orase cu peste 2 milioane locuitori, au în jurul lor orase satelit unde locuiesc salariatii care muncesc în marele oras.
Marile metropole ale lumii sunt: Londra, Paris, Moscova, Istanbul, Tokyo, Beijing, Shanghai, Seul, Bombay, Cairo, New York, Mexico City, Sao Paulo, Buenos Aires, Rio de Janeiro etc.
Cea mai mare forma de extindere în teritoriu a oraselor o reprezinta megalopolisul (mega = mare ; polis = oras). Acesta este format din mai multe metropole în jurul carora s-au dezvoltat alte orase, adevarate punti de legatura. Megalopolisul se întinde pe sute de mii de Km patrati si are zeci de milioane de locuitori (ex. Tokyo – Osaka – Nagaya în Japonia – circa 70 milioane de locuitori ; Boston – New York – Philadelphia – Baltimore – Washington D.C. în S.U.A. cu 50 milioane de locuitori, etc.).Astfel de areale urbane mai sunt în Europa si America de Sud.
„Explozia urbană“
„Omenirea e în mişcare mai mult ca oricând, iar majoritatea celor care îşi lasă gospodăria şi caută o viaţă mai bună se mută la oraş.“ Aceste cuvinte sunt extrase din revista Foreign Affairs, mai precis din introducerea articolului intitulat „Explozia urbană din ţările în curs de dezvoltare“. În articol se arăta că mulţi oameni au fost „atraşi de luminile strălucitoare sau [au fost] nevoiţi să plece din zona rurală din cauza problemelor politice şi economice, a presiunilor demografice şi a dezastrului ecologic“.
Dar cât de rapid cresc oraşele? Potrivit unor estimări, oamenii se îndreaptă spre oraşe într-un număr incredibil de mare: peste un milion pe săptămână! În ţările în curs de dezvoltare, mai mult de 200 de oraşe au în prezent o populaţie ce depăşeşte cifra de un milion. Aproximativ 20 dintre ele au ajuns la 10 milioane de locuitori! Şi nu se întrezăreşte nici o încetinire a ritmului de creştere. Un exemplu în acest sens este Lagosul (Nigeria). Potrivit unui raport dat publicităţii de Worldwatch Institute, „în 2015, Lagosul ar putea atinge cifra de aproximativ 25 de milioane de locuitori, ceea ce va însemna că, de pe locul 13, el va ajunge al treilea oraş ca mărime din lume“.
Mulţi specialişti sunt de părere că actuala tendinţă nu prevede nimic bun pentru viitor. Federico Mayor, fost director general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, atrage atenţia că, în anul 2035, „în zonele urbane existente în prezent vor trăi încă 3 miliarde de oameni“. Pentru a satisface necesităţile acestor locuitori, al căror număr e îngrijorător de mare, „va trebui ca în următorii 40 de ani să construim 1 000 de oraşe, care să găzduiască fiecare trei milioane de locuitori, ceea ce înseamnă 25 de oraşe pe an“.
Specialiştii afirmă totodată că o creştere rapidă a populaţiei urbane va avea consecinţe dezastruoase asupra oraşelor din întreaga lume. Aceasta înseamnă că va afecta şi oraşele din ţările dezvoltate. Dar cu ce probleme se confruntă oraşele? Şi ce impact ar putea avea acest lucru asupra noastră? Se întrezăreşte vreo soluţie?
Principalele surse de crestere demografica la orase sunt urmatoarele:
Migratia: migratia rural-urbana este o sursa majora de crestere a populatiei oraselor mai ales in statele din lumea a III-a. Aceasta migratie este influentata de 2 factori: factorul de impingere si cel de atragere. Factorul de impingere se refera la acei factori care forteaza gospodariile sa se mute de la zone rurale la cele urbane. Factorul de atragere se refera la atragerea oameniilor de la tara la oras cu mirajul bogatiei.
Sporul natural: orasele mai cresc in populatie nu numai din pricina imigrarilor dar si din cauza sporului natural. Rolul sporului natural este la fel de important ca si cel al migratiei.
Naveta: populatia urbana mai poate creste (pe timpul zilei) din cauza muncitorilor care fac naveta zilnic de la periferia orasului si de la satelitii acestuia la oras pentru a merge la munca.
Vise neîmplinite
În timpurile moderne, oraşele continuă să ofere multe dintre aceste avantaje. Aşadar, nu e de mirare că ele atrag şi în prezent milioane de oameni, mai ales în ţările în care viaţa din zonele rurale a ajuns să fie foarte grea. Totuşi, pentru mulţi dintre cei ce se mută la oraş, visul de a duce o viaţă mai bună rămâne neîmplinit. În cartea Vital Signs 1998 se spune: „Potrivit unui studiu efectuat recent de un institut demografic (Population Council), calitatea vieţii din multe centre urbane din ţările în curs de dezvoltare este în prezent mai scăzută decât cea din zonele rurale“. De ce stau lucrurile aşa?
Iată ce spune Henry G. Cisneros în cartea sa The Human Face of the Urban Environment: „Când populaţia săracă se concentrează în zone geografice bine delimitate, problemele cresc exponenţial. . . . Creşterea numărului de săraci, majoritatea aparţinând minorităţilor, e însoţită de o creştere rapidă a şomajului, de o mai mare şi mai îndelungată dependenţă de ajutorul social, de nenumărate probleme de sănătate ale populaţiei şi, ceea ce e cel mai îngrijorător, de creşterea criminalităţii“. În cartea Mega-city Growth and the Future se spune acelaşi lucru: „Afluxul masiv de oameni generează deseori rate înalte ale şomajului şi ale şomajului parţial, deoarece piaţa forţei de muncă nu reuşeşte să absoarbă numărul în continuă creştere al celor ce caută un loc de muncă“. Creşterea numărului de copii ai străzii constituie o dovadă dureroasă a sărăciei lucii ce există în oraşele din ţările în curs de dezvoltare. Potrivit unor statistici, se estimează că în întreaga lume există nu mai puţin de 30 de milioane de copii ai străzii! Iată ce se spune în cartea Mega-city Growth and the Future: „Sărăcia şi alte probleme au slăbit legăturile familiale atât de mult, încât copiii străzii au fost nevoiţi să se descurce singuri“.
Alte realităţi crude
Sărăcia îi poate determina pe oameni să comită infracţiuni. Într-un oraş din America de Sud cunoscut pentru arhitectura sa modernă, inovatoare, criminalitatea a luat o amploare atât de mare, încât, în scurt timp, în oraş nu se vor mai vedea decât garduri de fier şi ferestre cu gratii. De la cei mai bogaţi până la cei mai săraci, locuitorii îşi înalţă garduri de fier pentru a-şi proteja proprietatea şi intimitatea. De fapt, ei trăiesc în nişte cuşti. Unii şi-au făcut garduri de fier şi şi-au pus gratii la ferestrele casei înainte ca ea să fie gata.
În plus, numărul mare al locuitorilor unui oraş suprasolicită capacitatea acestuia de a asigura servicii de bază cum ar fi alimentarea cu apă şi salubritatea. Conform estimărilor, într-un oraş din Asia ar fi necesare 500 000 de toalete publice. Însă, în urma unui studiu efectuat recent, s-a constatat că doar 200 de toalete erau utilizabile!
Nu trebuie să trecem cu vederea nici efectul devastator pe care suprapopularea oraşelor îl are adesea asupra mediului. Terenurile agricole din apropierea oraşelor dispar pe măsură ce acestea se extind. Federico Mayor, fost director general al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, afirmă: „Oraşele consumă cantităţi uriaşe de energie, epuizează rezervele de apă şi termină într-o clipă alimentele şi materialele. . . . Mediul înconjurător e distrus din cauză că nu se mai pot asigura intrările şi nici nu se mai poate ţine piept ieşirilor“.
Problemele urbanizarii.
1. Poluarea
Circulatia autovehiculelor în marile orase este extrem de intensa si polueaza atmosfera cu gaze toxice. Poluarea se datoreaza si marilor industrii.Urbanizarea este principalul factor generator de poluare.Poluarea reprezinta o modificare a factorilor mediului biotic si abiotic, sub actiunea poluantilor, care reprezinta deseuri ale activitatii umane.Poluantii sunt substante chimice (pesticide, titei, gaze, metale grele etc), factori fizici (zgomote, caldura, radiatii ionizante etc) sau biologici (microorganisme patogene).
Fiind o consecinta a activitatii umane, poluarea s-a amplificat pe masura cresterii numerice a omenirii, a cresterii necesitatilor umane si a dezvoltarii de noi tehnologii,precum si a urbanizarii in ritm alert. Sursele de poluare specifice urbanului sunt in special cele industriale si mijloacele de transport auto, dar si activitatile menajere. Deseurile de orice fel,rezultate din multiplele activitati umane constituie o problema de o deosebita actualitate atat datorita cresterii continue a cantitatii si varietatii acestora, cat si datorita importantei cantitati de materii prime nefolosibile ce pot fi recuperate si reintroduse in circuitul economic. Dezvoltarea urbanistica si teritoriala a oraselor si cresterea nivelului de trai antreneaza producerea unei cantitati tot mai mari de deseuri menajere,stradale si industriale.
Efectele daunatoare ale deseurilor constau in:
- raspandirea de infectii prin agenti patogeni;
- inmultirea unor insecte si rozatoare;
- poluarea solului, apelor de suprafata si subterane,atmosferei;
- aspectul inestetic al mediului.
Atmosfera – prin arderea a aproape opt miliarde de tone de combustibil conventional se arunca anual in atmosfera aproximativ un miliard si jumatate tone de cenusa, praf si gaze.Pe langa arderea combustibililor – carbune, petrol, lemn, gaze naturale – probleme asemanatoare creeaza si alte industrii, indeosebi chimica, metalurgica, unele ramuri constructoare de masini, industria ali-mentara etc. – ca si circulatia automobilelor, avioanelor, trenurilor,vapoa-relor etc.Abstractie facand de unele unitati industriale plasate in plina natura, grosul poluarii atmosferice provine din orase, caci aparitia industriei fie ca are loc in orase, fie creeaza ulterior orase. Asa ca primele victime sunt orasenii.
Apa – acest al doilea element in ordinea urgentelor omenesti, dupa aer, a devenit si el un produs industrial.In preajma marilor orase si unitati industriale apar instalatii uriase de ‘tratare’ a apelor naturale, prin decantare, filtrare, serilizare de mai multe feluri etc. La prima vedere, pare paradoxal sa vorbim de nevoia asigurarii apei pe o planeta care dispune de atata apa, incat s-ar putea inunda complet cu un strat de 3 km grosime.Doar ca 97 la suta din apa globului este sarata, iar din restul de 3 la suta cea mai mare parte se afla in ghetari.Rezulta ca populatia lumii are la dispozitie pentru consumul personal si pentru activi-tatile sale economice numai in jur de 1 la suta din volumul de apa dulce, respectiv cea din rauri, fluvii, lacuri si din unele panze freatice.Chiar si asa, ar fi mai mult decat suficient pe ansamblu, numai ca, asa ca si la alte capitole ale inzestrarii naturale, apa e foarte neuniform repartizata pe intinderea globului, iar o mare parte din ea este de acum puternic poluata.In ansamblul poluarii, ponderea apelor uzate – menajere si industriale – este covarsitoare.
Daca la poluarea aerului imaginea-simbol este oferita de arborii ‘perforati’ de ‘ploile acide’, la poluarea apei expresia caracteristica ar putea fi considerate ‘mareele negre’, adica poluarea, practic continua, cu petrol a marilor si oceanelor lumii, avand efecte dezastroase asupra florei si faunei marine.
Solul – poluarea este evidenta si in cazul solului care este cel de-al treilea factor important de mediu, ce trebuie protejat la fel ca si apa si aerul. Reziduurile de tot felul care n-au fost evacuate in ape si aer acopera uscatul, ambianta imediata de viata a oamenilor, tocmai in locurile aglomerate unde fiecare metru patrat este intens si multiplu solicitat. Deci,nu incape indoiala ca solul este capitalul cel mai pretios de care omul dispune pentru satisfacerea nevoilor si ambitilor sale.La urma urmelor, cel putin pana la inventarea fotosintezei artificiale, cu totii depindem de stratul subtire si roditor de la suprafata Pamantului, de unde se extrag totalitatea resurselor necesare vietii. Ori, unul din marile paradoxuri este acela ca omul tinde sa-si pericliteze izvorul vietii si al fortei din nestiinta, lacomie, neglijenta sau din alte cauze.Asa se face ca, in timp ce tehnicile moderne ii ingaduie sa introduca in circuitul productiv milioane de hectare de teren, ce pana ieri erau socotite inerte pe vecie, in paralel alte milioane de hectare dintre cele aflate in productie devin improprii cultivarii, datorita tot actiunii omului. De cand omul a inceput sa lupte impotriva naturii, suprafata deserturilor a crescut cu un miliard de hectare si procesul avanseaza intr-un ritm accelerat.Apoi in fiecare an, zeci de milioane de hectare de soluri productive sunt ‘devorate’ de drumuri, de uzine si de orase. Paleta surselor de degradare a solului este vasta, insa partea cea mai vizibila si aflata la indemana intelegerii oricui priveste acumularea unei enorme cantitati de reziduri de tot felul.Imaginea haldelor de deseuri din jurul uzinelor si impresionanta productie de gunoi din centrele urbane sunt numai doua din aspectele acestui fenomen nociv. Alte probleme de poluare a solului sunt legate si de folosirea in cantitati mari, an de an, a ingrasamintelor chimice. Astfel, superfosfatii contin o serie de impuritati (metale si metalozi toxici) care, in ansamblu, constituie un risc potential foarte serios de poluare a solului. O problema speciala o ridica ingrasamintele cu azot. Astfel, uneori, ca urmare a suprafertilizarii se constata o acumulare marita la nitrati in unele plante. Pentru protejarea solului,padurilor le revine un rol insemnat in fixarea stratului, relativ subtire, de sol fertil, mediul germinativ al masei vegetale.Despaduririle masive au inmormantat sub dune de nisip infloritoare civilizatii nu numai in nordul Africii, ci si in Asia, iar in unele parti ale Europei au impins dezgolirea muntilor si dealurilor pana la limite vecine cu calamitatea.In afara de protejarea solului, padurea exercita cea mai puternica actiune purificatoare asupra aerului , absorbind bioxidul de carbon si restituindu-l sub forma atat de necesarului oxigen.Din cele 14-16 miliarde de tone de bioxid de carbon lansate anual in atmosfera prin arderea combustibililor, plus cele provenite din respiratia oamenilor si animalelor, doua treimi sunt absorbite de paduri, acei ‘plamani verzi’ ai Pamantului, carora le datoram atat de mult. Nu mai putin important este rolul padurii ca factor de regularizare a cursurilor raurilor.De asemenea, padurea este menita sa asigure cerintele de agrement si turism, tot mai accentuate in conditiile vietii moderne, ambianta biofizica indispensabila localitatilor balneoclimaterice, conservarea multor specii de plante si animale foarte utile etc.Intr-un cuvant, fara paduri suficiente, dezvoltarea si, la urma urmelor, viata insasi nu sunt posibile.
Masurile ecologiste care se iau în prezent vizeaza:
- Interzicerea traficului rutier în anumite zone.
- Interzicerea benzinei poluante la automobile.
- Folosirea mijloacelor de transport nepoluante (metrou, trenuri magnetice).
- Folosirea filtrelor pentru industriile poluante.
- Crearea de noi spatii verzi.
2. Criza de locuinte
Urbanizarea excesiva prin atragerea unui mare numar de oameni de mirajul orasului duce la o criza acuta de locuinte si de locuri de munca. Cartierele mizere de la periferie numite shanty town sau bidonville, barrios sau favellas nu pot cuprinde întreaga saracime. În multe orase mari locuitorii saraci dorm pe trotuare (India), sub poduri, în canale, sau în parcuri.
Primariile si mai ales bisericile s-au implicat în ameliorarea acestor situatii tragice înfiintând aziluri de noapte si cantine pentru saraci.
3. Curatenia strazilor si strângerea resturilor menajere
Pentru a preveni contaminarea si chiar aparitia unor epidemii în rândul populatiei urbane, o armata întreaga de lucratori dotati cu masini si substante specifice muncesc neîntrerupt, ziua si noaptea, pentru curatenia orasului.S-au creat gropi de gunoi ecologice si întreprinderi de reciclare a gunoiului menajer.
4. Alimentarea cu apa si canalizarea
Construirea unei retele subterane de apa, supravegherea si mentinerea ei în conditii optime asigura sanatatea populatiei orasului. Apa infectata poate provoca epidemii de hepatita virala si alte epidemii grave. Deversarea canalelor în râuri se face prin statiile de epurare.
5. Asigurarea mijloacelor de transport în comun si locurilor de parcare
Mijloacele rapide de transport (metroul, trenurile electrice, autobuzele) micsoreaza marile distante din megalopolisuri. Întretinerea cailor de circulatie si asigurarea parcarilor (subterane sau supraetajate), ca si iluminatul public asigura un flux continuu si o viata civilizata.
6. Nu în ultimul rând o problema a marilor orase este cea a animalelor daunatoare: insecte (gândaci, tântari) si mamifere (sobolani, câini vagabonzi).
