La baza Uniunii Europene se află conceptul de economie socială de piață. Ocuparea forței de muncă, progresul social, incluziunea și protecția socială, solidaritatea și coeziunea se numără printre obiectivele prioritare incluse în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Într-adevăr, Tratatul prevede că UE trebuie să țină cont în elaborarea și implementarea tuturor politicilor sale de cerințele legate de ocuparea la un nivel cât mai ridicat a forței de muncă, de garantarea unei protecții sociale adecvate și de combaterea excluziunii sociale. În plus, Tratatul include și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene pe care instituțiile UE și statele membre sunt obligate să o respecte când pun în aplicare legislația europeană. Carta garantează drepturile sociale ale tuturor rezidenților UE.
Este vorba despre:
- dreptul lucrătorilor de a fi informați și consultați de către angajatorii lor;
- dreptul la negociere și grevă;
- dreptul de acces la serviciile de plasare a forței de muncă;
- dreptul la protecție în caz de concediere abuzivă;
- dreptul la condiții de muncă echitabile și decente;
- interzicerea muncii copiilor;
- protecția tinerilor la locul de muncă;
- concilierea vieții de familie cu cea profesională prin garantarea protecției împotriva concedierii din motive legate de maternitate și dreptul la concediu plătit de maternitate și pentru creșterea copilului;
- dreptul de a beneficia de prestații sociale, de ajutor pentru locuință și de asistență medicală.
Populația europeană îmbătrânește, iar UE ia măsuri pentru a se adapta acestei situații.
În 2010, Uniunea Europeană a lansat o strategie pentru următorii 10 ani, menită să înlăture efectele crizei care încă mai afectează numeroase state membre (Europa 2020). Aceasta își propune să creeze condițiile propice unui nou tip de creștere: mai inteligentă, mai durabilă și mai favorabilă incluziunii. În acest sens, au fost stabilite cinci obiective-cheie pe care UE ar urma să le atingă până în 2020.
Ele se referă la ocuparea forței de muncă, educație, cercetare și inovare, incluziune socială și reducerea sărăciei și energie/climă. Această broșură acoperă aspecte legate de ocuparea forței de muncă, protecție socială și incluziune socială.
Ocuparea forței de muncă în condițiile în care peste 26,5 milioane de europeni nu aveau un loc de muncă în noiembrie 2013, este evident extrem de important să accelerăm eforturile menite să ducă la reducerea șomajului. Unul dintre obiectivele-cheie ale strategiei Europa 2020 este integrarea pe piața muncii, până la sfârșitul acestui deceniu, a 75 % din populația activă (persoanele între 20 și 64 de ani).
Pentru a facilita îndeplinirea acestui obiectiv, UE a luat o serie de inițiative pentru a sprijini crearea de locuri de muncă (de exemplu, prin promovarea întreprinderilor sociale), pentru a restabili dinamica piețelor forței de muncă (de exemplu, prin propunerea unui cadru European pentru anticiparea restructurării economice) și pentru a îmbunătăți guvernanța UE (de exemplu, prin publicarea anuală a unui sistem de analiză comparative a performanțelor țărilor europene pe baza unor indicatori selectați în materie de ocupare a forței de muncă).
În 2012, 124,5 milioane de cetățeni sau 24,8 % din totalul populației UE erau amenințați de sărăcie ori excluziune socială. O mare parte sunt femei și copii. Mai mult decât atât, 18,5 % din cetățenii europeni (puțin peste 1 cetățean din 6) s-au confruntat cu lipsuri materiale în 2011. Se consideră că jumătate dintre aceștia (8,9 % din totalul populației) se confruntă cu lipsuri materiale severe și nu își pot permite să cumpere produse sau servicii pe care mulți le consideră esențiale pentru a duce o viață decentă în Europa, de exemplu: încălzire adecvată, economii pentru a face față cheltuielilor neprevăzute, mașină de spălat, telefon sauautomobil.
În țările cele mai sărace, proporția depășește45 %. În plus, în jur de 10 % din cetățenii europeni de vârstă activă trăiesc în familii în care nu lucrează nimeni.
Pe fondul crizei economice, situația s-a înrăutățit și este evident inacceptabilă în secolul al XXI-lea. De aceea, unul dintre obiectivele majore ale strategiei Europa 2020 este scoaterea de sub pragul sărăciei a cel puțin 20 de milioane de persoane, până la sfârșitul deceniului .
Fondul social european (FSE) – unul dintre fondurile structurale ale UE – a fost creat în 1957, pentru a reduce diferențele existente la nivelul statelor membre și al regiunilor europene în materie de prosperitate și standarde de viață. Reprezentând aproape 10 % din bugetul total al UE, FSE finanțează zeci de mii de proiecte la nivel european.
De această finanțare beneficiază statele membre și regiunile, în special cele insuficient dezvoltate din punct de vedere economic. În perioada 2007-2013, în jur de 10 milioane de persoane au beneficiat în fiecare an de pe urma măsurilor finanțate de FSE. Statele membre și regiunile au primit aproape 76 de miliarde de euro din acest fond, sumă care vine în completarea unei finanțări de 36 de miliarde de euro de la bugetele naționale.
Începând cu 1 ianuarie 2014, rolul FSE ca principal instrument european de investiții în oameni a continuat să fie consolidat. El ajută țările europene să răspundă priorităților și recomandărilor UE privind politicile active din domeniul pieței muncii, politicile privind incluziunea socială și ocuparea forței de muncă, capacitatea instituțională și reforma administrației publice. Un procent de 20 % din suma alocată de FSE fiecărei țări trebuie cheltuit pe proiecte de incluziune socială iar fondul trebuie să asigure cel puțin 23,1 % din finanțarea totală a politicii de coeziune la nivelul UE.
Aceste măsuri au un impact direct asupra volumului total al finanțării prin FSE la nivelul statelor membre. Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) prevede asistență personalizată în favoarea lucrătorilor care și-au pierdut locul de muncă în urma unor concedieri masive specifice, la scară europeană.
Începând cu 1 ianuarie 2014, sfera de aplicare a acestuifond a fost extinsă pentru a include lucrătorii concediați ca urmare a unei situații neașteptate de criză, precum și categoriile de lucrători care nu fuseseră acoperite anterior de FEG, de exemplu, lucrătorii cu contracte pe perioadă determinată și lucrătorii independenți. În regiunile cu o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor, FEG poate finanța în prezent măsuri destinate tinerilor care nu sunt angajați și nu urmează un program educațional sau de formare.
Politicile europene în materie de ocupare a forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse vizează îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, promovând ocuparea forţei de muncă, creşterea durabilă şi o mai mare coeziune socială.
UE este un catalizator al schimbărilor în domeniul social, urmărind creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, îmbunătăţirea mobilităţii lucrătorilor, a calităţii locurilor de muncă şi a condiţiilor de muncă, informarea şi consultarea lucrătorilor, combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, promovarea egalităţii de şanse şi combaterea discriminării, precum şi modernizarea sistemelor de protecţie socială.
Responsabilitatea pentru politica socială și de ocupare a forței de muncă le revine, în primul rând, administrațiilor naționale. Finanțarea UE sprijină și completează eforturile acestora.
Pentru a contracara efectele îmbătrânirii populației, politica UE privind aspectele sociale și ocuparea forței de muncă este concepută astfel încât:
- să facă mai ușoară trecerea de pe băncile școlii în câmpul muncii
- să faciliteze găsirea unui loc de muncă
- să modernizeze sistemele de securitate socială
- să faciliteze mobilitatea lucrătorilor pe teritoriul UE
- să reducă sărăcia
- să protejeze persoanele cu handicap.
De asemenea, UE:
- coordonează și monitorizează politicile naționale
- încurajează statele membre să facă schimb de bune practici cu privire la incluziunea socială, combaterea sărăciei și pensii
- sprijină formarea profesională, dezvoltarea competențelor și spiritul antreprenorial
- elaborează acte legislative privind drepturile lucrătorilor, discriminarea la locul de muncă și coordonarea sistemelor de securitate socială și monitorizează punerea în aplicare a acestora.
Ocuparea forței de muncă Comisia Europeană încurajează guvernele țărilor membre:
- să creeze locuri de muncă
- să reducă disparitățile de pe piața forței de muncă
- să sprijine competitivitatea economică
- să monitorizeze punerea în aplicare a politicilor vizând ocuparea forței de muncă.
Drepturile lucrătorilor:
În prezent, există norme europene care stabilesc limite pentru programul de lucru, combat discriminarea la locul de muncă, prevăd condiții de lucru mai sigure și garantează obținerea de compensații în cazul accidentelor de muncă.
Securitatea socială și incluziunea socială:
UE promovează securitatea și incluziunea socială oferind finanțare și coordonând-o, pentru a ajuta statele membre să își reformeze sistemele de securitate socială și să investească în oameni, în domenii precum îngrijirea copiilor, asistența medicală, formarea profesională, infrastructura accesibilă, facilitarea găsirii unui loc de muncă.
Ca parte a Programului Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (PSCI), PROGRESS asigură 61 % din bugetul PSCI (550 de milioane de euro). El susține activități cu o dimensiune europeană bine conturată, cum ar fi realizarea de analize comparabile, învățarea reciprocă și schimburile de practici în domeniul politicilor sociale și al ocupării forței de muncă.
Un buget specific de aproape 100 de milioane de euro este destinat testării de noi soluții pentru politicile sociale și de ocupare a forței de muncă în sectoare critice, cum ar fi angajarea sau incluziunea tinerilor. Soluțiile cu cel mai ridicat grad de reușită vor fi puse în aplicare pe o scară mai mare cu sprijinul FSE.
Aproape 160 de milioane de euro (18 % din bugetul PSCI) sunt destinate rețelei EURES, care oferă informații și consiliere persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă într-o altă țară europeană. PSCI finanțează activitățile de bază întreprinse la nivel european, în timp ce activitățile naționale pot beneficia de finanțare din partea FSE.
În plus, pentru a asigura o mai mare disponibilitate a creditelor, în jur de 200 de milioane de euro (21 % dinbugetul PSCI) vor extinde sprijinul acordat furnizorilor și instituțiilor de microcredite. Aceasta contribuie la dezvoltarea pieței investițiilor sociale și a accesului la finanțare pentru întreprinderile sociale. Aproape 9 000de antreprenori au beneficiat deja de împrumuturi în valoare totală de peste 80 de milioane de euro din momentul lansării, în 2010, a instrumentului de microfinanțare Progress.
Competențe
Deoarece competențele și calificările necesare se schimbă de-a lungul timpului, UE a elaborat o serie de inițiative menite:
- să dezvolte competențele necesare
- să gestioneze disponibilitatea competențelor necesare pentru a preveni lacunele și neconcordanțele
- să faciliteze recunoașterea oficială a calificărilor în străinătate, pentru a le permite cetățenilor să locuiască, să studieze și să muncească în orice țară din UE.
Viața și munca în străinătate
UE și guvernele naționale colaborează pentru a coordona sistemele de securitate socială pe teritoriul Uniunii, astfel încât lucrătorii să-și poată primi în continuare pensiile și prestațiile de securitate socială atunci când își schimbă locurile de muncă și lucrează în diverse țări din UE. EURES, rețeaua serviciilor europene pentru ocuparea forței de muncă, ajută întreprinderile să recruteze persoane din străinătate, iar pe cei aflați în căutarea unui loc de muncă să își găsească de lucru în altă țară.
Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă a fost introdusă în 1997, când statele membre ale UE au hotărât să stabilească un set comun de obiective pentru politica de ocupare a forței de muncă. Ea are ca principal scop să creeze locuri de muncă mai multe și mai bune pentru toți cetățenii Uniunii.
În prezent face parte integrantă din Strategia pentru creștere economică Europa 2020 și este implementată prin intermediul semestrului european, un proces anual care promovează o coordonare strânsă a politicilor între guvernele naționale și instituțiile UE.
Implementarea Strategiei, sprijinită de activitatea Comitetului pentru ocuparea forței de muncă, implică următoarele etape din cadrul semestrului european:
- Orientările privind ocuparea forței de muncă – priorități și obiective comune pentru politicile în domeniu. Sunt propuse de Comisie, aprobate de guvernele naționale și adoptate de Consiliul UE.
- Raportul comun privind ocuparea forței de muncă – se bazează pe (a) evaluarea situației de pe piața europeană a muncii, (b) punerea în aplicare a orientărilor în materie de ocupare a forței de muncă și (c) evaluarea tabloului de bord al principalilor indicatori sociali și de ocupare a forței de muncă. Este publicat de Comisie şi adoptat de Consiliul UE.
- Programele naționale de reformă – transmise de guvernele naționale, analizate de către Comisie pentru a garanta că sunt compatibile cu obiectivele Strategiei Europa 2020. (bază de date – programele naționale de reformă până în 2011)
Pe baza evaluării programelor de reformă, Comisia publică o serie de rapoarte de țară, în care sunt analizate problemele și politicile economice ale statelor membre, după care transmite recomandările de țară.
Printre principalele caracteristici ale ocupării forței de muncă, astfel cum sunt definite în LFS a UE, se numără:
- angajații sunt definiți ca persoanele care lucrează pentru un angajator public sau privat și care primesc compensații sub formă de salarii, remunerații în funcție de rezultate sau plăți în natură; sunt incluși, de asemenea, membrii voluntari ai forțelor armate;
- persoanele care desfășoară activități independente și care lucrează în propria întreprindere, exploatație sau desfășoară propria activitate profesională. O persoană care desfășoară o activitate independentă este considerată că lucrează în cursul săptămânii de referință în cazul în care îndeplinește unul dintre următoarele criterii:
- lucrează pentru obținerea unui beneficiu;
- investește timp pentru gestionarea unei întreprinderi;
- are drept activitate în curs crearea unei întreprinderi;
- distincția dintre norma întreagă și fracțiunea de normă se bazează în general pe răspunsul spontan al unui respondent. Principalele excepții sunt Țările de Jos și Islanda, unde se aplică un prag de 35 de ore, Suedia, unde lucrătorilor independenți li se aplică un prag, și Norvegia, unde persoanele care lucrează între 32 și 36 de ore sunt întrebate dacă acest lucru reprezintă o poziție cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă;
- indicatorii pentru angajații cu un al doilea loc de muncă se referă numai la persoanele cu mai multe locuri de muncă simultan; persoanele care și-au schimbat locul de muncă în cursul săptămânii de referință nu sunt luate în considerare ca având două locuri de muncă;
Se consideră că un angajat are un loc de muncă temporar dacă angajatorul și angajatul sunt de acord că încetarea contractului este determinată de condiții obiective, cum ar fi atingerea unei date, finalizarea unei activități sau revenirea la lucru a unui alt angajat care a fost înlocuit temporar.
Cazurile tipice includ:
- persoanele care semnează un contract de muncă sezonier;
- persoanele angajate de o agenție de muncă sau o agenție de plasare și sunt detașate către o terță parte pentru a îndeplini o sarcină specifică (cu excepția cazului în care există un contract de muncă cu durată nedeterminată);
- persoanele cu contracte de formare specifice.
Ritmul lent de redresare în urma crizei financiare și economice și acumularea unui număr sporit de dovezi asupra creșterii ratelor șomajului au determinat Comisia Europeană să înainteze o serie de propuneri la 18 aprilie 2012 privind unele măsuri de stimulare a creării de locuri de muncă prin intermediul unui pachet privind ocuparea forței de muncă.
Propunerile au vizat, printre altele, crearea de noi locuri de muncă din perspectiva cererii, prin stabilirea unor modalități prin care statele membre ale UE pot încuraja angajările, prin reducerea impozitării veniturilor salariale sau printr-o mai bună sprijinire a întreprinderilor nou-înființate. Propunerile au vizat, de asemenea, identificarea domeniilor economice cu un potențial important de creare a unui număr considerabil de locuri de muncă, cum ar fi economia ecologică, serviciile de sănătate și tehnologia informației și a comunicațiilor.
În decembrie 2012, în contextul unei rate ridicate și în continuă creștere a șomajului în rândul tinerilor în mai multe state membre ale UE, Comisia Europeană a propus pachetul de măsuri privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor [COM(2012) 727 final].
Acest pachet a reprezentat o continuare a acțiunilor privind tinerii prevăzute în pachetul mai larg privind ocuparea forței de muncă, iar în cadrul său au fost formulate o serie de propuneri, și anume:
- toți tinerii cu vârste de până la 25 de ani ar trebui să primească oferte de muncă de calitate, să își continue studiile sau să beneficieze de un stagiu de ucenicie sau de formare profesională în termen de patru luni de la absolvirea școlii sau de la intrarea în șomaj (o garanție pentru tineri);
- consultare cu partenerii sociali europeni privind un cadru de calitate pentru stagii care să permită tinerilor să dobândească experiență profesională de înaltă calitate în condiții de siguranță;
- alianță europeană pentru ucenicii în vederea îmbunătățirii calității și a ofertei locurilor de ucenicie disponibile, care să prezinte mijloacele de reducere a obstacolelor din calea mobilității tinerilor.
Eforturile de reducere a șomajului în rândul tinerilor au continuat în 2013 când Comisia Europeană a prezentat Inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” [COM(2013) 144 final] destinată consolidării și accelerării măsurilor incluse în pachetul de măsuri privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. Aceasta viza, în special, sprijinirea tinerilor care nu urmau o formă de învățământ sau de formare sau care nu aveau un loc de muncă din regiunile cu o rată a șomajului în rândul tinerilor mai mare de 25 %.
A urmat o altă comunicare intitulată „Împreună pentru tinerii Europei – Apel la acțiune pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor” [COM(2013) 447 final], destinată accelerării punerii în aplicare a garanției pentru tineri și sprijinirii statelor membre ale UE și întreprinderilor din UE astfel încât acestea să poată recruta mai mulți tineri.
Una dintre principalele priorități ale Colegiului comisarilor analizate în 2014 a fost axarea pe stimularea creării de locuri de muncă, a creșterii economice și a investițiilor, cu scopul de a reduce reglementările, de a utiliza în mod mai inteligent resursele financiare și fondurile publice existente. În februarie 2015, Comisia Europeană a publicat o serie de rapoarte de țară, analizând politicile economice ale statelor membre ale UE și furnizând informații referitoare la prioritățile statelor membre UE pentru anul viitor în vederea stimulării creșterii economice și a creării de locuri de muncă. În aceeași lună, Comisia Europeană a propus și punerea la dispoziție în 2015 a sumei de 1 miliard de euro prin intermediul Inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” pentru a crește cu până la 30 de ori prefinanțarea de care statele membre ale UE ar putea beneficia pentru a stimula ratele de ocupare a forței de muncă a tinerilor, cu scopul de a asigura intrarea a până la 650 000 de tineri pe piața muncii.
În iunie 2016, Comisia Europeană a adoptat Noua agendă pentru competențe în Europa [COM(2016) 381/2], sub titlul „Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității”. Aceasta are ca scop să asigure dobândirea de către persoane a abilităților necesare pentru prezent și pentru viitor, pentru a spori capacitatea de inserție profesională, competitivitatea și creșterea la nivelul întregii Uniuni Europene.
Criza economică și financiară a avut un impact profund asupra societății. Șomajul a atins niveluri inacceptabil de ridicate în multe părți din Europa, în special în rândul tinerilor. Riscul de sărăcie și de excluziune socială a crescut.
Aceste tendințe se adaugă la provocările structurale anterioare crizei. Populația noastră îmbătrânește:
- Speranța mai mare de viață reprezintă un semn clar de progres, dar are consecințe asupra forței de muncă și trebuie să facem față costurilor aferente acesteia.
- Inegalitățile sunt în creștere și pun la îndoială corectitudinea și eficacitatea economiei noastre sociale de piață.
- Garantarea posibilității cetățenilor europeni de a participa pe deplin la viața socială și pregătirea lor pentru viața profesională modernă constituie o preocupare socială majoră, dar este esențială și pentru productivitatea și capacitatea noastră de a concura la nivel mondial.
- Sustenabilitatea sistemelor de asistență socială, mobilitatea forței de muncă și o convergență mai mare a performanței pieței muncii sunt, de asemenea, esențiale pentru funcționarea zonei euro și pentru realizarea unei uniuni economice și monetare mai aprofundate și mai echitabile.
Multe dintre aceste domenii se află în responsabilitatea statelor membre, dar și Comisia poate avea un rol important.
De exemplu, noua Garanție pentru tineret a UE oferă o nouă perspectivă acțiunilor vizând combaterea șomajului.
În prezent, în Finlanda, 83,5 % dintre tinerii aflați în căutarea unui loc de muncă primesc, în termen de trei luni de la înregistrarea ca șomeri, o ofertă de studiu sau de angajare care se concretizează. Șomajul ca fenomen general nu va scădea în mod semnificativ dacă șomajul în rândul tinerilor, care este de două ori mai mare decât șomajul la nivel general, nu va fi abordat în mod adecvat.
Comisia Europeană va prezenta un pachet privind locurile de muncă, creșterea economică și investițiile, care include canalizarea finanțării spre proiecte care pot ajuta tânăra generație să obțină locuri de muncă decente, completând eforturile întreprinse deja în cadrul Garanției pentru tineret.
Pachetul Comisiei privind investițiile sociale promovează și cuprinde politici care consolidează competențele cetățenilor și îi sprijină pentru a participa pe deplin pe piața muncii și la viața socială. În plus, inovarea socială va fi promovată în continuare, iar ocuparea forței de muncă și considerentele sociale, inclusiv impactul îmbătrânirii populației și nevoile în materie de competențe, vor fi luate în considerare în toate propunerile și activitățile Comisiei. Va fi elaborată o nouă politică europeană privind migrația legală către Europa, pentru a soluționa problema lipsei de personal calificat și pentru a atrage talentele de care are nevoie Europa.
Comisia Europeană va promova în continuare libera circulație a lucrătorilor, colaborând strâns cu autoritățile naționale pentru a se asigura că normele existente sunt bine înțelese și puse în aplicare, precum și pentru a combate posibilele abuzuri și cereri frauduloase. Această activitate va include garantarea faptului că Directiva privind detașarea lucrătorilor este pusă în aplicare cu strictețe și inițierea unei revizuiri specifice a directivei pentru a preveni riscurile de dumping social.
De asemenea, Comisia va spori oportunitățile de mobilitate profesională și geografică pe întreg teritoriul Europei și va îmbunătăți condițiile în acest sens, prin inițiative precum Portalul mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă. Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice va fi raționalizat și consolidat, devenind mijlocul de continuare a modernizării piețelor muncii și a sistemelor de protecție socială.
În procedura semestrului european au fost introduși noi indicatori pentru a monitoriza mai bine principalele evoluții sociale și în materie de ocupare a forței de muncă:
- rata șomajului,
- rata tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educational sau de formare;
- rata șomajului în rândul tinerilor;
- venitul real brut disponibil al gospodăriilor;
- rata riscului de sărăcie în rândul populației de vârstă activă și inegalitățile.
Acești noi indicatori permit detectarea evoluțiilor socioeconomice nefavorabile într-un stadiu incipient, monitorizarea lor mai îndeaproape și abordarea lor în mod colectiv la nivelul UE. În fine, uniunea economică și monetară va fi aprofundată și va include mai multe considerente de ordin social.
Dialogul cu organizațiile patronale și cu organizațiile lucrătorilor va fi promovat la toate nivelurile de guvernanță și orice viitor program de sprijin pentru stabilitatea țărilor din zona euro va face obiectul unei evaluări a impactului social.
