Accesul la educaţie şi formare de înaltă calitate este fundamental pentru afirmarea Europei ca şi societate a cunoaşterii şi ca actor de importanţă majoră pe scena unei economii mondiale globalizate. Politica în materie de educaţie este stabilită de fiecare stat membru în parte. Totuşi, ţările convin asupra obiectivelor comune şi fac schimb de bune practici în domeniu. În plus, Uniunea finanţează numeroase programe care le permit cetăţenilor săi să valorifice cât mai bine posibilităţile de dezvoltare personală şi potenţialul economic al UE – prin studiu, formare sau activităţi de voluntariat în alte ţări.

Multe dintre aceste programe sunt accesibile studenţilor, profesorilor şi instituţiilor de învăţământ din alte ţări, în special din cele aflate în imediata vecinătate a UE sau din cele care intenţionează să adere la Uniune. De asemenea, UE promovează schimburi şi cursuri pe tema integrării europene prin intermediul altor programe şi acorduri de cooperare cu aproximativ 80 de ţări din întreaga lume, de la Mongolia până la Mexic şi de la Algeria până la Australia. Pe lângă facilitarea recunoaşterii calificărilor prin intermediul documentelor Europass, UE urmăreşte şi aplicarea unor măsuri de natură să permită compararea sistemelor naţionale de învăţământ. Aceasta nu înseamnă o uniformizare a sistemelor de educaţie, ci stabilirea unui cadru european al calificărilor (EQF) pentru învăţarea de-a lungul vieţii. Până în 2012, fiecare nouă calificare emisă în UE va face trimitere la unul din cele opt nivele de referinţă prevăzute de cadrul european al calificărilor.

EQF este rezultatul eforturilor depuse în cadrul aşa-numitului „proces de la Copenhaga”. Acesta reuneşte 32 de ţări, inclusiv statele membre ale UE, care discută pe teme de educaţie şi formare profesională. De asemenea, cele 32 de ţări lucrează la introducerea unui sistem european de credite pentru educaţie şi formare profesională, precum şi a unei reţele europene de asigurare a calităţii acestui tip de formare.
În ceea ce priveşte învăţământul superior, UE colaborează cu alte 19 ţări în cadrul „procesului de la Bologna”, pentru crearea, până în 2010, a unui spaţiu european pentru învăţământul superior. Acest proces promovează recunoaşterea reciprocă a perioadelor de studiu, calificări comparabile şi standarde de calitate uniforme.

Politicile care se adresează tinerilor nu se limitează la educaţie. „Pactul european pentru tineret” stabileşte o serie de principii comune privind oportunităţile pentru tineri, recunoscând dreptul acestora de a beneficia de şanse egale în toate aspectele vieţii sociale: educaţie şi formare de înaltă calitate, servicii pentru căutarea unui loc de muncă, locuri de muncă adecvate competenţelor lor, dreptul la prestaţii de securitate socială şi dreptul la locuinţă.

Programul „Tineret în acţiune” promovează participarea activă a tinerilor la viaţa comunităţii şi sprijină proiectele care cultivă sentimentul de cetăţenie europeană. De exemplu, tinerii pot lucra ca voluntari în alte ţări, prin intermediul Serviciului European de Voluntariat. În perioada 2007- 2013, UE a alocat acestor activităţi fonduri în valoare de 900 milioane de euro.

Cerintele noului secol au ridicat peste tot in lume intrebari precum: ‘pana cand’ si ‘prin ce metode’ invatam? De la angajatori, autoritati si pana la fiecare individ in parte, raspunsul pare sa fie unanim: invatarea permanenta nu mai e un lux, ci o conditie necesara pentru adaptarea la cerintele profesionale, sociale, economice si informationale mereu in schimbare.

In ultimii ani, educatia pe tot parcursul vietii (life long learning) a devenit o prioritate a sistemelor de invatamant la nivel global. Chiar daca rolul educatiei de baza, formale, ramane esential, invatarea permanenta, impreuna cu educatia nonformala, vin sa personalizeze si sa dezvolte aptitudini cat mai aproape de cerintele pietei si societatii, pe de o parte, si priceperea si sufletul celui care invata, pe de alta parte.

Programele europene de invatare pe tot parcursul vietii
Comisia Europeana a reunit initiativele sale privind educatia si formarea sub o singura umbrela – Programul de invatare pe tot parcursul vietii. Acesta are patru subprograme – Comenius (pentru invatamantul preuniversitar), Erasmus (pentru invatamantul superior), Leonardo da Vinci (pentru educatie si formare profesionala) si Grundtvig (pentru educatia adultilor) – si ofera persoanelor de orice varsta oportunitati de a studia oriunde in Europa.
Incepand cu perioada de finantare 2007-2013, un program transversal completeaza aceste patru subprograme, printre activitatile cheie ale acestuia numarandu-se: cooperarea in domeniul politicii, limbile straine, tehnologiile informationale si de comunicare, diseminarea si exploatarea eficienta a rezultatelor proiectelor

Jean Monnet este un alt program prin care executivul european incurajeaza predarea, reflectia si dezbaterile pe tema procesului de integrare europeana in cadrul institutiilor de invatamant superior din lume, tot pentru perioada 2007-2013.
Prioritatea centrala a Programului de Invatare pe tot Parcursul Vietii este sa intareasca contributia adusa de educatie si formarea profesionala in atingerea obiectivului Lisabona de transformare a Uniunii Europene „in cea mai competitiva economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de o crestere economica durabila insotita de o crestere cantitativa si calitativa a numarului locurilor de munca si de o mai mare coeziune sociala”, potrivit unui document al Comisiei Europene.

Scurt istoric:
1995 – Cooperarea privind politicile europene in domeniul educatiei si formarii profesionale a inceput odata cu adoptarea Cartii Albe privind educatia si formarea profesionala “A preda si a invata – spre societatea cunoasterii”, prin care Uniunea Europeana se autodefineste ca indreptanduse spre o societate care invata, bazata pe dobandirea de noi cunostinte si pe invatarea pe tot parcursul vietii. Documentul a fost publicat chiar inainte de lansarea in 1996, a Anului European al Invatarii pe tot parcursul vietii.
1997 – apare o comunicare a Comisiei – Pentru o Europa a cunoasterii – care leaga obiectivul invatarii pe tot parcursul vietii cu propunerile de programe privind educatia si formarea in perioada 2000 – 2006.
Ianuarie 2000 – Programul Socrates II a demarat subprogramul Grundtvig care vizeaza educatia adultilor.
Noiembrie 2006 – Apare ‘Programul de invatare pe tot parcursul vietii 2007- 2013’. Noul program reuneste fostele programe Socrates si Leonardo da Vinci.
 
Comenius
Comenius este prima componenta a Programului de Invatare pe Tot Parcursul Vietii. Se adreseaza institutiilor de invatamant preuniversitar de stat si private (de la gradinite la scoli postliceale) si tuturor celor care isi desfasoara activitatea in acest sector: elevilor, tuturor categoriilor de personal didactic, precum si autoritatilor locale, asociatiilor de parinti sau ONG-urilor care activeaza in domeniul educational.
Comenius sprijina financiar realizarea de parteneriate scolare, proiecte de formare a personalului didactic, retele de parteneriat scolar, precum si participarea la stagii de formare initiala si continua pentru cresterea calitatii si consolidarii dimensiunii europene in educatie.
Erasmus
Programul Erasmus este destinat invatamantului superior si are printre obiectivele cheie cresterea calitatii si volumului mobilitatilor studentilor si a cadrelor didactice in Europa, cooperarea multilaterala intre institutiile de invatamant superior din Europa, precum si marirea gradului de transparenta si compatibilitate intre invatamantul superior si calificarile profesionale obtinute in Europa Leonardo da Vinci

Programul Leonardo da Vinci vizeaza cooperarea transnationala in domeniul formarii profesionale a fortei de munca. Scopul sau este acela de a creste calitatea sistemelor si practicilor de formare profesionala, de a asigura instrumente moderne si noi abordari in formarea profesionala pe parcursul vietii. Grundtvig
Programul Grundtvig isi propune sa ofere alternative educationale si sa imbunatateasca accesul celor care, indiferent de varsta, doresc sa dobandeasca noi competente prin forme de educatia adultilor. Grundtvig vine in intampinarea nevoilor de predare/invatare ale adultilor si se adreseaza institutiilor sau organizatiilor care asigura sau faciliteaza educatia acestora.
Orice organizatie din domeniul educatiei adultilor, din sistemul formal, nonformal sau informal poate sa participe la programul Grundtvig.

Adultul, in sensul programului Grundtvig, este o persoana de peste 25 de ani, sau un tanar sub aceasta varsta, care nu mai este cuprins in sistemul formal de educatie.
Invatarea pe tot parcursul vietii ia diverse forme, ea desfasurandu-se atat in, cat si in afara sistemelor traditionale de educatie si formare. Punctul forte al programelor de invatare permanenta este faptul ca plaseaza responsabilitatea individului in centrul procesului de invatare. Lucru valabil si pentru educatia nonformala, care se regaseste ca metoda de formare in cadrul unor activitati ale programelor europene de invatare pe tot parcursul vietii.

De altfel, cele trei concepte formal, informal si nonformal se completeaza reciproc in cadrul programelor de invatare continua. Pe scurt, daca educatia formala, oficiala, are loc intr-o institutie de invatamant – scoala, facultate, etc, iar educatia informala reprezinta influentele spontane sau neorganizate din mediu, familie, grup de prieteni, mass media etc. asupra