Ilie Măcelariu sa nascut pe 30 aprilie 1822, la Miercurea Sibiului, in judeţul Sibiu si a decedat in 1891, la Sibiu, a fost un om politic, jurist, tribun, secretar al Delegaţiei Naţionale la monarh, consilier de tribunal, jude regal, consilier gubernial, deputat, membru al Comitetului Naţional Permanent, preşedinte al P.N.R. (pasivist). A fost preşedinte al Băncii Albina din Sibiu, a sprijinit activitatea Astrei şi a şcolilor confesionale ortodoxe.
Potrivit tradiţiei, neamul Măcelariu provenea dintre oierii moldoveni şi ar fi pătruns în opidul săsesc al Miercurii încă în vremea lui Iosif al II-lea. Primul membru al familiei, care avea şi o stare materială mai bună, şi-ar fi construit casă cu geam în centrul Miercurii, în ciuda restricţiilor în vigoare, care interziceau acest lucru românilor. Autorităţile locale l-au dat în judecată şi au câştigat procesul, dar Măcelariu a făcut recurs la Viena, unde şi-a câştigat dreptatea. În acest fel, el a deschis drumul şi pentru alţi membri ai familiei şi pentru alte familii româneşti, de a se aşeza în oraş.
Ilie Măcelariu s-a născut la 30 aprilie 1822 în familia lui Marcu şi a Anei Fleşer. A terminat clasele elementare şi gimnaziale la Miercurea şi la Sibiu. În gimnaziu (1837-1842) a fost un elev eminent. Între 1842-1843, urmează cursul de filozofie de la Liceul regal academic din Cluj, unde a susţinut dizertaţia cu titlul Dignitas ratinis humanae.
Apoi a revenit la Sibiu şi a urmat cursurile universitare juridice la Liceul regal academic din oraş. Şi-a continuat studiile juridice la Cluj, într-o perioadă în care printre colegii săi de liceu se numărau nume precum Avram Iancu, Alexandru Papiu Ilarian, Iacob Bologa, Constantin Secăreanu, Ioan Suciu, Iacob Mureşan, Oprea Moroianu şi alţi reprezentanţi ai viitoarei elite româneşti din Transilvania.
Toţi aceşti tineri au depus o importantă activitatea culturală, literară şi politică.
Anul revoluţionar 1848 îl găseşte în cercul celor 38 de cancelişti români aflaţi în practică la tabla regească din Târgu Mureş. Nucleul acestui grup s-a format în jurul lui Avram Iancu şi Al. Papiu Ilarian şi a ideilor de emancipare politică şi de afirmare naţională a românilor. Împreună cu blăjenii au pus la cale un plan de acţiune.
Tinerii au pornit să colinde satele şi să-i mobilizeze pe ţărani, pentru ca apoi să se reîntâlnească cu toţii pe câmpiile Blajului la Marea Adunare Naţională de la Blaj.
Ilie Măcelariu a fost unul dintre tribunii politici din mai 1848 şi apoi tribun militar din octombrie 1848 şi până în martie 1849.
La 20 aprilie 1848 a intrat ca practicant la magistratul opidan din Miercurea, fiind printre primii români care reuşesc să intre în rândurile funcţionărimii oraşului. Totodată el se impune ca lider al românilor din scaunul Miercurii şi împreună cu saşii se opune vehement unirii Transilvaniei cu Ungaria. Împreună cu Tănase Moise, el a reprezentat scaunul Miercurea la Marea Adunare Naţională de la Blaj.
Acolo a fost ales membru al delegaţiei care urma să prezinte programul românesc Dietei nobiliare de la Cluj apoi ca membru al delegaţiei care urma să îl interpeleze pe monarh la Viena.
Dar toate demersurile au fost în zadar şi în vara lui 1848 Transilvania a fost încorporată Ungariei, deschizând drumul revoluţiei propriu-zise. În acest context, Ilie Măcelariu nu ezită să ia arma în mână şi să se ocupe direct cu organizarea rezistenţei militare a românilor, în special în tribunatul său.
El a fost tribun de Miercurea în prefectura Legiunii a III-a de miliţie românească, cu sediul la Sebeş, condusă de prefectul Dionisie Pop Marţian.
După un şir iniţial de victorii ale românilor şi imperialilor, la începutul lui 1849 începe contraofensiva maghiară în toată Transilvania.
Măcelariu contribuie la apărarea Sibiului, unde se afla sediul guvernului revoluţionar românesc. În timpul luptelor, îl ia prizonier pe medicul personal al generalului Bem, însă are totuşi grijă de el şi în final îl eliberează, gest care îl va salva de la moarte puţin mai târziu. Sibiul cade în mâinile trupelor maghiare, iar Ilie Măcelariu cade prizonier la Sibiel.
Dus la Sibiu, este judecat pentru trădare şi condamnat la moarte prin spânzurătoare. Cu toate acestea, generalul Bem a intervenit şi l-a graţiat, pentru fapta sa cavalerească din timpul luptelor pentru ocuparea Sibiului.
După eliberarea sa, Ilie Măcelariu s-a reîntors la Miercurea, unde a continuat să se opună autorităţilor maghiare, nu de puţine ori periclitându-şi viaţa. La 28 martie 1850, guvernatorul Wohlgemuth l-a numit actuar provizoriu la Curtea Judecătorească supremă din Sibiu, al cărei secretar a fost mai târziu. În casa sa din Sibiu s-a adăpostit în numeroase ocazii Avram Iancu, prietenul său încă din perioada studiilor la Cluj.
În 11 aprilie 1861 a candidat la alegerile pentru postul de jude regal (un fel de conducător executiv) al scaunului Miercurea. Cu toate că românii erau net majoritari (14.000 faţă de 3.000 de
saşi), în fruntea scaunului a fost numit sasul Wilhelm Low, spre nemulţumirea generală a românilor.
După nouă luni de demersuri pentru anularea alegerilor neconstituţionale, la 28 decembrie 1861 au avut loc noi alegeri, iar Ilie Măcelariu a fost ales jude regal. Va deţine această funcţie până în 1864.
A făcut parte din delegaţia către monarh din 1861. Tot mai important pe scena politică, el a fost deputat în Dieta de la Sibiu din 1863-1864. În 1865 a devenit consilier guvernial şi deputat în Dieta de la Cluj. În 1867 a fost din nou deputat, de această dată în Dieta de la Pesta. Acolo s-a remarcat prin faptul că a încercat să vorbească adunării în româneşte, fiind însă împiedicat.
Ilie Măcelariu a luat parte activă la toate congresele naţionale şi la toate congresele şi sinoadele bisericeşti. A sprijinit activitatea Astrei şi a şcolilor bisericeşti. A contribuit la realizarea băncii „Albina” şi a fost preşedinte al acesteia timp de mai mulţi ani. S-a stins din viaţă în 1891, la Sibiu.
