DRUMUL SPRE SUCCES

Woodrow Wilson (1856–1924) spunea: „Devenim excep­ționali visând. Toți oamenii cu adevărat mari sunt visători“. Putem spune, fără teama de a greși, că visul succesului este imprimat în gena noastră.

Dorința succesului, fie ea chiar frustă, se datorează genetic la două impulsuri dominante: instinctul de posesiune și instinctul sexual. Netrecute prin „puterea minții“, prin filtrul educației, prin „cenzura“ creierului nostru, aceste instincte nu ne onorează gândirea, educația, inteligența. Ele devin pofte. Pornind însă de la aceste impulsuri genetice primare pe care cu toții le avem, mintea le poate transforma în fapte și realizări utile societății; fapte și realizări care devin modele de urmat; fapte și realizări care pot rămâne perene în istoria omenirii.

Societatea umană se dezvoltă și progresează urmându-și modelele. Societățile civilizate, educate apreciază modelele de succes, au încredere în valoarea lor, le respectă, resping „falsele succese“ și „succesele trucate“. Astăzi, mijloacele media au un rol extrem de important în promovarea modelelor autentice. România are nevoie imperioasă de valori, de modele, oameni de autentic succes, pe care să le urmeze pentru a ne așeza în rândul țărilor civilizate ale lumii. Ce ne oferă astăzi, cu supramăsură, media românească de toate felurile, sub eticheta de „oameni de succes“, nu face altceva decât să adâncească confuzia despre valoare, să ne împingă spre vulgaritate și prost gust. Detalii despre această activitate aducătoa­re de rating putem vedea zilnic, din abun­dență, pe toate canalele.

Succesul, așadar, ar putea fi definit ca un țel pe care l-ai atins muncind intens, fără a încălca regulile, legile și drepturile (la suc­ces) ale semenilor tăi. Oare se pot înscrie în această definiție o bună parte a așa-zișilor „oameni de succes“ care asal­tează agresiv micile ecrane? Tinerilor medici care pășesc în profesie visând succesul le este necesar un ghid al acestuia. În lucrarea sa „Filozofia succesului“, Napoleon Hill analizează cu atenție itinerariile spre glorie ale marilor oameni de succes, oameni care prin valoarea lor au făcut posibile progresul, civilizația și gloria țărilor lor și a societății omenești în general. El demonstrează că există o scară magică a succesului, cu 15 trepte, toate într-o legătură de strânsă condiționalitate. Această scară magică trebuie cunoscută și parcursă de toți acei care visează succesul, după o strictă „regulă de aur“.

Treptele „regulii de aur“ pot și trebuie să funcționeze oferind tinerilor ca, prin eforturile lor, să aducă suveranitatea valorii, a bunului-simț, a meritocrației. De câte ori auzi în România despre o afacere de succes, înseamnă că undeva, cineva a luat o decizie curajoasă. Orice decizie curajoasă are ca punct de plecare dorința.

Dorința este prima treaptă a „scării magice“. Ea stimulează și le declanșează pe celelalte paisprezece. Dorința trezește energia creatoare în mintea omului inteligent. Neuroștiințele au dovedit că în mintea fiecărui om există germenul unei energii creatoare, benefică sau malefică, care prin dorință și gândire poate fi trezit din starea sa de latență.

Dorința nu trebuie confundată cu pofta, pentru că riscăm să devenim politicieni. Pofta este un instinct primar, frust, necenzurat și neelaborat. Spre deosebire de poftă, dorința este solul fertil, care prin puterea minții rodește decizia, caracterul, acțiunea, performanța. Dorința este, așadar, germenele devenirii umane.

Un înțelept proverb popular românesc spune că: „Omul este ceea ce are în inima lui“ (popular, inima coincide cu mintea și sufletul). „Vederea ta va deveni mai clară doar în momentul în care vei privi în urma ta. Cine privește în afară doar visează. Cine se privește înăuntru – se trezește“ (Carl Jung). Omul doritor de succes își construiește caracterul sub influența pe care evenimentele vieții o au asupra lui. Kepler susține că „Orice trăire, orice încercare, orice acțiune omenească trebuie pusă și armonizată și cu voința divină“. „Nu suntem ceea ce gândim că suntem, ci ceea ce ne rugăm să fim“, mai spune Kepler.

Dorința puternică nu se va lăsa niciodată înfrântă de eșec, ci dimpotrivă, va fi stimulată de acesta. Puterea dorinței implică și găsirea unei persoane care să te determine să faci ceea ce poți. Iată nevoia de model și totodată puterea benefică a modelului.

Încrederea în sine

„Trădătoare sunt ale noastre îndoieli și adesea ne fac să pierdem ce am avut de câștigat/ De nu ne-am teme de-ncercare…“ (Shakespeare)

Parafrazând gândurile exprimate în versuri de marele Shakespeare, am putea spune următoarele: dovedește-ți valoarea și puterea cerând mult de la tine și fii tu însuți cel mai aspru critic al tău; toți avem nevoie de oameni în care să credem și de oameni care să creadă în noi. Caută-ți un model, urmează-l, depășește-l și apoi vei deveni tu însuți model;

Pentru a ajunge om de autentic succes fii tare, nu te descuraja, nu-ți plânge de milă, nu căuta alibiuri pentru eșec, caută remedii. Fă toate acestea pentru a nu-i pierde pe cei care te-au luat ca model, pe cei care au încredere în tine și te urmează.

Inițiativa

„Propria manu – sua sponte“ (Publius Ovidius Naso)

De bună voie și nesilit de nimeni. Fără inițiativă, dorința moare. A avea inițiativă înseamnă să faci ceea ce trebuie, fără ca nimeni să-ți spună că trebuie să faci. Lipsa de inițiativă este una din cauzele principale ale actualului eșec al societății românești. Societatea noastră actuală are, din punct de vedere al inițiativei, trei categorii de oameni: cei ce fac ce trebuie să facă de îndată ce li se spune – sunt cei mai valoroși, cei ce fac ce trebuie să facă abia după ce li se spune de două ori, cei care ostentativ nu fac nimic chiar dacă sunt rugați în mod repetat (beizadele, profitori, etc).

Imaginația

„Omul golit de visele sale e o biată creatură la îndemâna fiarelor care au același chip cu al său“ (Marin Preda)

Drumul imaginației începe cu observarea atentă a fenomenelor și a lucrurilor, trece filtrul inteligenței și al gândirii și ajunge la inovare și creație. Imaginație înseamnă a visa cu ochii deschiși. Ați întâlnit vreodată un cercetător științific de succes care să fie lipsit de imaginație?!

Entuziasmul

Forța, puterea, încrâncenarea cu care dorim un lucru generează entuziasmul. Entuziasmul stă la baza începerii, continuării și a ducerii la bun sfârșit a lucrului dorit. Entuziasmul este contagios, atrage adepți și colaboratori. Atunci când entuziasmul dispare, valoarea decade. Entuziasmul este deci optimism.

„În ceea ce mă privește, sunt un optimist – nu văd la ce mi-ar folosi să fiu altceva“ (Winston Chruchill)

Această filosofie curajoasă l-a ajutat să-și reconstruiască țara distrusă în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Acțiunea

Acțiunea este rezultanta unei gândiri care susține o muncă intensă. Stupul reprezintă modelul de acțiune. În stup fiecare albină face ce știe că are de făcut. Trântorii sunt excluși. Regina este simbolul regulii, asigură identitatea stupului și garantează continuitatea.

Într-o societate normală, bazată pe acțiune și muncă, nimic nu se obține gratis. În societățile bolnave, trântorii, în loc sa fie excluși, conduc.

Pentru a încuraja acțiunea și munca, oamenii și-au creat legende (Iancu Jianu, Joana D’Arc etc.).

Autocontrolul

Autocontrolul înseamnă, în fond, cunoașterea de sine însuși.

Cunoscându-ne pe noi înșine, prin voință, ne vom putea stăpâni, ne vom putea reprima sentimentele și comportamentele negative, nepotrivite situației și momentului, vom putea îndepărta de noi invidia și atitudinile care atrag răul.

Un bun ghid al autocunoașterii și autocontrolului, poate fi următoarea mărturie a lui Theodor Roosevelt:

„În viața mea n-am câștigat nimic fără să muncesc din greu, să chibzuiesc îndelung și să plănuiesc cu grijă ce aveam de făcut, lucrând cu mult în avans. Am fost nevoit să-mi antrenez intens nu doar trupul, ci și sufletul și spiritul.“

A lucra mai mult decât ești plătit să faci „Munca alungă cele trei rele: plic­ti­seala, viciul și sărăcia.“ (Voltaire)

Alături de dorință, munca este cheia succesului. Mun­ca în­seam­nă dorința de a face lucruri impor­tante, de a-ți asuma responsabilități. Munca atrage după sine disponibilitatea de a-i atrage, îndruma și ajuta și pe alții să perfor­me­ze și să aibă succes.

Cei care văd și înțe­leg munca prin prisma întrebărilor: „Ce sala­riu voi avea?; Care este programul?; Când voi fi avansat?; Ce prime mi se acordă? etc.“ vor rămâne definitiv în zona mediocrității.

„Nici părul cărunt, nici ridurile nu ne pot da pres­tigiul; ci viața trăită intens, frumos, do­bân­dește în cele din urmă roadele prestigiului.“ (Cicero)

Personalitatea agreabilă

Personalitatea se bazează pe calitățile înnăscute, modelate prin educație și autocontrol. Arta comunicării interumane îți oferă prilejul să-l convingi pe partener că nimeni altul nu i-ar putea oferi servicii mai bune decât cele oferite de tine.

Încrederea bolnavului în medic se bazează tocmai pe acest principiu. Fără de el, în lipsa empatiei și a încrederii, medicina se dezumanizează. „Ce ești – te privește pe tine. Ce vrei – privește și pe alții. Ce faci – aceea poate privi pe toți“ (Nicolae Iorga) Un comportament rigid, o perso­nalitate arogantă înlă­tură cu siguranță bucuriile suc­cesului.

Gândirea corectă

Povestea gândirii este, pe scurt, următoarea: la naștere, depozitul minții este gol; treptat, el se umple cu informații din mediul înconjurător și de informații primite prin educație.

Toate informațiile sunt depozitate și așteaptă să fie prelucrate. Pe măsură ce omul crește, mintea lui asimilează și prelucrează informațiile din depozit. Pe baza autosugestiei, în funcție de calitatea (bună sau rea) a informației se formează personalitatea și caracterul. Se conturează comportamentul și acțiunile viitoare. Apar, așadar, gândirea și controlul actelor sale. Printr-o gândire corectă, te poți construi sau reconstrui; poți stăpâni frica, ura, descurajarea, furia, vulgaritatea.

Gândirea corectă îți arată dimensiunea reală a lucrurilor și a fenomenelor și te ajută să le tratezi echilibrat și cu măsură. Gândirea corectă îți arată ce se poate face și ce nu se poate face.

Lucrul cel mai valoros din ființa umană este mintea, gândirea și raționamentul. O minte bună se formează în timp, prin educație și voință. Ea va fi capabilă să producă valoare, progres și succes. O minte frustă, needucată va produce, în cel mai fericit caz, lucruri banale sau submediocre și atitudini gresite.

Concentrarea

Concentrarea reprezintă exercițiul prin care îți aduni gândurile, focalizându-le asupra problemei care te interesează și în final asupra scopului dorit. Concentrarea, dublată de autosugestie și perseverență, nu numai că te duc la țintă, dar pot transforma eșecul în succes.

Perseverența

„Perseverare diabolicum.“ (Seneca)

Perseverența este o calitate umană vecină cu geniul. Perseverența unei persoane inteligente și cu gândire corectă te ajută să duci la bun sfârșit ceea ce ai început și să știi ceea ce trebuie înlăturat. Perseverența este combinația de gândire și de atitudine de durată. Oamenii lipsiți de personalitate încep mai multe lucruri deodată, sunt nesiguri, nehotărâți, lipsiți de claritate, abandonează cu ușurință, nu fac niciodată lucruri importante. Cine începe mai multe lucruri dintr-odată, nu le va putea urmări desfășurarea cu atenția cuvenită fiecăruia și riscă să nu ducă niciunul la bun sfârșit.

Perceperea eșecului

Eșecul este, în fond, o lecție de viață. Uneori este chiar nece­sar, pentru că poate genera atitudini și acțiuni benefice și entuziaste. Tot răul este spre bine.

Omul inteligent, cu autocunoaștere, nu-și va scuza eșecul, invocând ghinionul sau atribuindu-l altor cauze. El îl va analiza, îl va explica, îi va căuta punctele slabe, pentru a învăța să le ocolească în viitor. Eșecul te învață că adevăratul succes, adevăratele satisfacții vin după o muncă asiduă și dificilă, după ce ai depășit obstacole, insuccese sau încercări.

Pentru oamenii cu adevărat puternici, succesul constă în a merge o vreme din eșec în eșec fără a-și pierde entuziasmul. Cercetarea medicală poate fi un astfel de exemplu, dar în care finalul poate aduce Premiul Nobel. Singura greșeală adevărată este aceea din care nu învățăm nimic.

Toleranța

„Ceea ce este bine pentru fiecare în parte este bine pentru toți.“ (Nicolae Bălcescu)

Toleranța trebuie să rămână trăsătura definitorie a democrației și umanismului. În fond, toleranța ne învață că omul s-a născut pentru a-i fi folositor omului. Medicul trebuie să se situeze în centrul acestui concept.

Orice realizare de valoare a omului pentru societate s-a făcut prin armonie, colaborare, încredere și toleranță. Niciun om de pe planetă, oricât ar fi de inteligent și de bogat, nu-și poate satisface singur toate trebuințele. El are nevoie de comunicare, colaborare și ajutor. Aristotel spunea că „Omul care refuză colaborarea și toleranța semenilor este o fiară”.

În zilele noastre, viața și calitatea ei, interesul general, progresul și armonia socială se pot obține numai prin toleranță și colaborare.

Cercetarea multicentrică, chirurgia robotică la distanță ș.a.m.d. sunt doar un exemplu de inteligență, colaborare, toleranță și democratism științific medical. Toți cei care participă la aceste acțiuni sunt oameni de succes. Și-au construit statutul de oameni de succes cu răbdare și perseverență, nu peste noapte, ci pe parcursul unor ani grei de muncă.

            Cei tineri, care pășesc în profesie cu dorința de a cuceri succesul urmând scara magică ar trebui să mediteze la pilda tărtăcuței și a ghindei. Tărtăcuța crește, se maturizează și moare într-un singur sezon. Ghinda este sămânța din care răsare stejarul. Acesta se formează, crește și se maturizează în 10 ani, dar dăinuie secole.

Dacă visați la un succes adevărat, alegeți ghinda.