Caracterul permanent al educatiei pune in evidenta faptul ca educatia se exercita asupra omului pe toata durata vietii sale.

In trecut educatia se refera doar la o etapa din viata omului (copilaria si tineretea), lucru posibil dat fiind ritmul lent de dezvoltare a societatii. Chiar si in aceste conditii marii ganditori ai omenirii au insistat pe ideea ca educatia este necesar sa se exercite asupra individului pe tot parursul vietii sale. Seneca, de exemplu arata ca si batranii trebuie sa invete, Comenius sustine si el ca ,,pentru fiecare om viata sa este o scoala, de la leagan pana la mormant’’, iar Nicolae Iorga precizeaza ca ,,invatat e omul care se invata necontenit pe dansul si invata necontenit pe altii’’.

Educatia permanenta este impusa ca necesitate si de o serie de factori individuali, cum sunt : nevoia integrarii dinamice a omului in societate, nivelul crescut al aspiratiilor individuale, sentimentul demnitatii personale, nevoia omului de a se elibera de tensiuni, nevoia de incredere in viitor si progres.

Scopul fundamental al educatiei permanente este de a mentine si a imbunatati calitatea vietii. Ea reprezinta democratizarea educatiei, fiind totodata un principiu organizatoric pentru toate tipurile de educatie, aspect sub care indeplineste multiple functii : de adaptare, de corectare si inovare.

Educatia permanenta reprezinta capacitatea actiunii educationale de integrare-functional structurala a tuturor continuturilor si dimensiunilor generale ale educatiei (morala, intelectuala, tehnologica, estetica, fizica) si a formelor generale ale educatiei (formala, nonformala, informala), pe tot parcursul si in fiecare moment al vietii, pe coordonata verticala si orizontala a sistemului si a procesului de invatamant.

In acest proces de mare complexitate, educatia si instruirea scolara au un rol esential, pregatind efectiv capacitatea elevului de formare-dezvoltare continua a personalitatii pe tot parcursul vietii si in raport de toate mediile sociale, cu resurse pedagogice explicite si implicite.

Analiza educatiei permanente, in calitate de concept pedagogic fundamental, cu implicatii importante angajate la nivel de politica generala a educatiei, presupune evidentierea celor doua coordonate de actiune, valabile pe termen lung, mediu si scurt : dimensiunea verticala, temporala-dimensiunea orizontala, spatiala.

La nivel teoretic, educatia permanenta reprezinta, pe de o parte un concept pedagogic fundamental, de tip integrator, care inglobeaza toate aspectele actului educativ, iar pe de alta parte, un concept pedagogic operational, care extinde aplicatiile sale asupra tuturor aspectelor educatiei.

Ca model pedagogic deschis, educatia permanenta stimuleaza proiectarea curriculara a instruirii scolare, realizabila la toate treptele si disciplinele de invatamant in raport de toate resursele de formare-dezvoltare a elevului, valorificabile pe tot parcursul vietii, in sens moral, intelectual, tehnologic, estetic, psihofizic ; in plan formal, nonformal, informal.

Educatia adultilor, care de multe ori este echivalata cu educatia permanenta desi, ea este numai un subsistem al acesteia si careia ii specifice o serie de activitati de genul 

  • activitati de perfectionare ;
    • activitati de reconversie profesionala ;
    • activitati de recuperare ; 
    • activitati de reciclare.

Analizand modul  de structurare a sistemului educatiei permanente, usor se poate observa ca prin intermediul subsistemelor acesteia se realizeaza toate formele educatiei si toate laturile educatiei, desi gradul de implicare a diverselor subsisteme poate sa fie diferit.

Dintre cele mai semnificative caracteristici se enumera urmatoarele :

  • educatia nu se termina la sfarsitul scolarizarii institutionalizate, ci este un proces continuu, permanent ; educatia permanenta se intinde pe intreaga durata de viata a unui individ.
  • educatia permanenta nu se limiteaza doar la educatia adultilor, ci ea cuprinde si unifica toate stadiile educatiei : prescolar, primar, secundar, universitar, postuniversitar etc.
  • educatia permanenta include modele de educatie formala, nonformala si informala.
  • familia joaca rolul cel mai subtil in initierea procesului de educatie permanenta.
  • comunitatea joaca, de asemenea un rol important in sistemul educatiei educatiei permanente, chiar in momentul in care se stabilesc primele interactiuni ale copilului cu aceasta si functia ei educativa se continua pe parcursul intregii vieti, atat in domeniul profesional cat si in general.
  • educatia permanenta reprezinta o abordare dinamica a educatiei, care permite adaptarea materialelor si a mijloacelor de invatare la noile conditii impuse de dezvoltare.
  • functiile adaptative si invatarea sunt desavarsite prin educatia permanenta.
  • educatia permanenta indeplineste si o functie corectiva : ea se ocupa de deficientele sistemului existent de educatie.
  • scopul final al educatiei permanente este de a mentine si imbunatati calitatea vietii.
  • exista trei conditii preliminare pentru educatia permanenta : oportunitate, motivatie si educabilitate.
  • educatia permanenta este un principiu organizator pentru toate tipurile de educatie.

Dintre caracteristicile identificate educatiei permanente pot fi mentionate caracterul : continuu, global, integral, participativ.

  • Caracterul continuu al educatiei permanente se concretizeaza in faptul ca aceasta vizeaza toate perioadele de varsta ale individului, astfel incat acesta beneficiaza de urmarile pozitive ale influentelor incepand cu granita , dar si dupa ce a parcurs perioada vietii active.
  • Caracterul global rezulta din faptul ca, prin specificul sau, educatia permanenta reuseste sa integreze intr-un sistem coerent toate nivelurile, tipurile si formele educatiei ceea ce se soldeaza cu efecte educative benefice, comparativ cu situatia in care aceste variabile erau disociate.
  • Caracterul integral al educatiei permanente se concretizeaza in faptul ca aceasta vizeaza formarea personalitatii individului din perspectiva  tuturor dimensiunilor sale, ceea ce inseamna ca se are in vedere dezvoltarea intelectuala, afectiva, morala,fizica etc. prin acesul tinerilor la toate tipurile si categoriile de valori.
  • Caracterul participativ se explica prin faptul ca educatia permanenta se realizeaza in foarte mare masura prin implicarea activa a individului la propria sa formare din care rezulta si incurajarea formelor de autoinstruire si autoeducatie.