Educaţia reprezintă o prioritate de prim ordin a guvernelor din toate ţările Europene, cu toate că structura sistemului de educaţie diferă considerabil de la ţară la ţară. Uniunea Europeană constituie în această privinţă numai un forum de schimb de idei şi bune practici, şi nu are o politică comună în ce priveşte educaţia, rolul său fiind de a crea un sistem de cooperare între statele membre, lăsând la latitudinea fiecărei ţări modul de organizare şi conţinutul sistemului de educaţie şi de formare profesională.
În schimb, Uniunea Europeană pune la dispoziţia statelor membre parteneriate multinaţionale pentru educaţie, formare profesională şi tineret, scheme de schimburi şi oportunităţi de a învăţa în alte ţări, proiecte novatoare de predare şi învăţare, reţele de expertiză academice şi profesionale, un cadru de schimb de informaţii privind noile tehnologii în domeniul educaţiei şi recunoaşterea internaţională a diplomelor, o platformă de dialog şi consultare pentru compararea politicilor în domeniul educaţiei şi a formării profesionale.
Uniunea Europeana sustine in acelasi timp aplicarea conceptului de învăţare pe întreg parcursul vieţii, fapt ce aduce beneficii societăţii şi persoanelor ca urmare a creşterii competitivităţii acestora, a dezvoltării personale şi a creşterii potenţialului de angajare, mijlocul fiind de a asigura accesul populaţiei de toate vârstele la diferite forme de educaţie.
Educatia profesionala cat si educatia vocationala ar trebui sa reprezinte elemente de baza ale sistemului de invatamant romanesc, ele fiind abordate in noul cadru strategic pentru cooperarea europeana in domeniul educatiei si formarii profesionale: „Educatie si formare 2020”.
Conceptul si obiectivele educatiei profesionale
Prin educatia profesionala si vocationala se intelege acele tipuri de educatie care au ca ideal pregatirea tinerei generatii pentru o activitate utila (pentru o meserie sau profesie) intr-un anumit domeniu al vietii. Educatia profesionala face din om o fiinta utila pentru sine si societate. De aceea este absolut necesar ca orice tanar, orice om normal sa-si obtina prin studiu o profesie (meserie).
Tipuri de invatamant vocational:
Exista mai multe tipuri de invatamant vocational, in functie de aria educationala la care fac referire si anume:
- Educational: pregatirea profesorilor si a educatorilor pentru gradinita, invatamantul elementar, licee, facultati, scoli destinate copiilor cu probleme fizice sau psihice, programe speciale de training.
- Stiinte umane si artistice: teologie, limbi straine, studiul civilizatiilor, interpretare si traduceri, lingvistica, literatura comparata, istorie, arheologie, etica, filozofie; pictura, sculptura, design, arte audio-vizuale – fotografie, cinematografie, productie muzicala si de film.
- Stiinte sociale, afaceri si drept: economie, stiinte politice, sociologie, antropologie, psihologie, geografie, jurnalism, tehnici de documentare si arhivare, marketing, vanzari, relatii publice, financiar, bancar, asigurari, contabilitate, administratie publica, drept.
- Stiintific: biologie, botanica, zoologie, entomologie, astronomie, chimie, matematica, statistica, programare, procesarea datelor, sosteme de operare.
- Inginerie si constructii: desen tehnic, mecanica, electricitate, electronica, telecomunicatii, arhitectura, cartografie.
- Agricultura: agricultura, agronomie, horticultura, medicina veterinara.
- Sanatate: medicina, servicii medicale (servicii medicale publice, farmacie, igiena, farmacologie, nutritie), stomatologie, servicii sociale.
- Servicii: servicii personale (sistemul hotelier, catering), servicii transport, protectia mediului inconjurator, servicii de securitate.
Invatamantul vocational – diferente fata de invatamantul traditional:
Una dintre principalele caracteristici care diferentiaza invatamantul vocational de cel traditional este faptul ca, daca in cazul celui traditional, clasic, sistemul de invatamant este centrat pe profesor / educator / invatator, in cadrul invatamantului vocational, lucrurile stau exact invers, acesta fiind centrat pe elev.
Elevul are posibilitatra de a-si alege materiile de studiu care se potrivesc cu aptitudinile, inclinatiile si talentele pe care le poseda, se poate transfera intre diferite institutii de studiu, poate urma atat cursuri full time cat si cursuri part time; procesul de evaluare se face diferentiat, pe fiecare materie in parte, si nu general, cuprinzand toate materiile de studiu.
Profesorul nu mai are doar rolul de a transfera o informatie, ci devine chiar un modelator pentru elev. Difera si metodele de predare cat si manualele, acestea devenind mult mai interactive, pentru a atrage din ce in e mai mult atentia cursantilor.
Obiectivele educatiei profesionale:
Prin educatia profesionala se urmareste atingerea urmatoarelor obiective:
Un obiectiv cognitiv: Dobandirea de cunostinte profesionale de specialitate (cultura tehnica generala si cultura tehnica de specialitate) pornita de la o educatie politehnica si care sa asigure o pregatire de specialitate de profil larg, evitandu-se pregatirea de specialitate ingusta, pentru a oferi profesionistului posibilitati de adaptare la schimbari si mutatii in stiinta si tehnica, in productie si profesiuni.
Asa cum am aratat, pregatirea profesionala teoretica trebuie insotita si de o pregatire intelectuala corespunzatoare nivelului de calificare.
Un obiectiv psihomotoriu–practic: Formarea unor abilitati (deprinderi) practice de specialitate de profil larg, in sistem de policalificare, care sa asigure exercitarea unei profesii cu randament, dar si posibilitatea de adaptare la schimbarile (mutatiile) produse in stiinta si tehnica, in productie si profesii, specializarea realizandu-se (adancindu-se) dupa absolvirea scolii sau facultatii, in productie, management etc. – dupa caz, corespunzator calificarii profesionale -muncitori, tehnicieni, specialisti.
Desigur, acest obiectiv formativ-psihomotoriu (practic) trebuie sa fie asigurat de laboratoare si ateliere didactice corespunzatoare cerintelor contemporane, ca si de o practica de specialitate in unitatile de profil-productive, de cercetare, proiectare etc.
Formarea si dezvoltarea capacitatilor si aptitudinilor profesionale: imaginatia si gandirea tehnica, artistica, economica etc., dupa caz, cunoscan-du-se ceea ce am mai mentionat ca, in viitor, rolul si aprecierea deosebita le vor avea inventatorii, creatorii in domeniu.
Formarea si dezvoltarea dragostei fata de profesia aleasa: Omul este creatorul muncii si nu instrumentul ei, munca pe care s-o faca din (cu) placere si nu din constrangere, aceasta ca o conditie importanta a succesului sau profesional, a indeplinirii nazuintelor sale personale, dar si ale societatii in care traieste. Nu poti obtine rezultate valoroase, in mod constant, fara dragoste de profesie.
Educarea spiritului de deontologie (etica) profesionala: Aceasta presupune o apreciere corecta a muncii tale si a celorlalti, un spirit de lupta impotriva neajunsurilor, a rutinii, a plafonarii, un spirit de cooperare si intrajutorare, admitand competitia si evaluarea corecta a rezultatelor ei, evitand insusirea a ceea ce nu-ti apartine, nedreptatindu-i pe altii. Sa castigi mult, dar prin munca si pe cai cinstite. Sa lupti pentru inlaturarea infractiunii profesionale, furturilor din avutul individual si public.
Educatia economico-profesionala: mai ales pentru profesiunile practice, dar nu numai pentru ele, pentru a obtine mult si bun, cu cheltuieli cat mai putine, conditie a progresului material si spiritual.
Educatie manageriala: formarea capacitatii de a conduce colective, ateliere, intreprinderi etc, capacitate de a lucra cu oamenii si de a rezolva problemele in mod democratic, etic, economic si eficient.
Insusirea limbajului informational: corespunzator folosirii calculatoarelor si Internetului in activitatea
