Termenul de inteligenţă emoţională este unul relativ recent, adoptat şi definit în 1990 de către John (Jack) Mayer şi Peter Solovey ca fiind ”capacitatea de a percepe emoţiile, de a accesa şi genera emoţii astfel încât să vină în sprijinul gândirii, de a înţelege emoţiile şi semnificaţia acestora şi de a regla în mod eficient emotivitatea, pentru a determina îmbunătăţirea evoluţiei emoţionale şi intelectuale” (Steven J. Stein, Howard E. Book, 2003). Din această definiţie reiese că inteligenţa emoţională presupune: abilitatea de a percepe cât mai corect emoţiile şi de a le exprima; abilitatea de a accede sau de a genera sentimente atunci când ele facilitează gandirea; abilitatea de a cunoaşte şi înţelege emoţiile şi de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emoţională şi intelectuală;
O altă definiţie este cea a lui Revuen Bar-On. Acesta consideră inteligenţa emoţională „o gamă de aptitudini, competenţe şi calităţi ne-cognitive care pot influenţa capacitatea unei persoane de a reuşi să facă faţă presiunilor şi solicitărilor mediului” (Steven J. Stein, Howard E. Book, 2003).
Unul dintre cercetătorii cei mai cunoscuţi care se preocupă de inteligenţa emoţională este Daniel Goleman. Definiţia acestuia are la bază conceptul de inteligenţă emoţională regăsit la Mayer şi Solovey, el aducându-i îmbunătăţiri. D. Goleman priveşte inteligenţa emoţională ca o îmbinare a conceptelor ce urmează a fi prezentate în următoarele rânduri.
Conceptele caracteristice ale inteligenţei emotionale:
În cartea lui Daniel Goleman întâlnim o schemă formată din 5 elemente ce defineşte
inteligenţa emoţională:
Cunoaşterea emoţiilor personale: Reprezintă capacitatea de „conştientizare de sine- recunoaşterea unui sentiment atunci când el apare”– este piatra de temelie a inteligenţei emoţionale.” ( Daniel Coleman, 2002). Oamenii strabătuţi de o mare inteligenţă emoţională sânt de obicei extrem de constienţi de viaţa lor interioară. Ei îşi înţeleg emoţiile şi, din această cauză, nu îşi permit să se lase conduşi de simţăminte. Sunt foarte încrezători în fiinţa lor şi, datorită încrederii în intuiţia lor, nu se lasă controlaţi de sentimente şi emoţii.
În acelaşi timp, astfel de oameni au cu adevarat voinţa de a se examina în mod obiectiv. Ei îşi conştientizează punctele tari şi cele slabe, şi insistă asupra lor în aşa fel încât să dea tot ce au mai bun în ei.
Gestionarea emoţiilor: Reprezintă „capacitatea de a ne scutura de anxietate, de depresie, şi de irascibilitate” (Ibidem). Cei care nu reuşesc să se stăpânească sunt confruntaţi permanent cu dezamăgiri şi disperări, în vreme ce aceia care excelează în această direcţie se pot reechilibra mult mai rapid în urma obstacolelor şi a necazurilor din viaţă.
Motivarea de sine: „Punerea emoţiilor în serviciul unui scop este absolut esenţial pentru a-i acorda atenţia cuvenită, pentru motivarea de sine, pentru stăpânire şi creativitate. Autocontrolul emoţional, amânarea recompenselor şi înăbuşirea impulsurilor, stă la baza reuşitelor de tot felul.” (Ibidem). Persoanele cu un înalt nivel de inteligenţă emoţională sunt de cele mai multe ori foarte motivate. Ele sunt mereu gata să renunţe la rezultatele imediate în favoarea succeselor pe termen lung. Dau dovadă de o mare eficienţă, adoră provocările şi îşi fac simţită prezenţa în tot ceea ce fac.
Recunoaşterea emoţiilor în ceilalţi: Cei care sânt empatici sânt mai atenţi la semnalele sociale subtile ce indică de ce au nevoie sau ce vor ceilalţi. Drept rezultat, persoanele empatice se remarcă printr-un mare talent de a-şi valorifica relaţiile sociale, a-i asculta şi a se asocia cu alţii. Ei evită comportamentele stereotipe şi judecăţile pripite şi îşi duc viaţa într-un mod cinstit şi lipsit de ascunzişuri.
Manevrarea relaţiilor: „Acestea sânt capacităţile care contribuie la o mare popularitate, la spiritul de conducere şi la eficienţă în relaţiile interpersonale” (Ibidem). Oamenii înzestraţi cu abilităţi sociale evidente par a fi foarte accesibili şi placuţi de cei din jur. Ei se evidenţiază mai ales în activităţile de echipa. Mai curând decât să se focalizeze pe propriul succes, preferă să îi sprijine pe ceilalţi să evolueze şi să iasă în evidenţă. Ei sânt gata oricând să pună capăt disputelor, sânt excelenţi comunicatori şi maeştri în construirea şi întreţinearea relaţiilor cu alte persoane.
Trebuie menţionat faptul că oamenii au capacităţi diferite în fiecare dintre direcţiile menţionate mai sus. Unii îşi pot stăpâni mai bine propria nelinişte, dar pot fi relativ incapabili să calmeze pe altcineva la supărare. O idee întâlnită la Goleman şi care nu a fost unanim acceptată de cercetători este aceea conform căreia lipsurile la nivelul capacităţilor emoţionale pot fi remediate: „în mare măsură, în toate aceste direcţii contează obiceiurile şi reacţiile, care, atunci când se face efortul cuvenit, pot fi îmbunătăţite” (Daniel Goleman, 2001).
DESPRE INTELIGENŢE ŞI EDUCAŢIE
Teoria inteligenţelor multiple:
În cea mai importantă carte a sa, “Inteligenţele Multiple”, publicată în anii 1980, Howard Gardner sugerează că ar exista câteva tipuri distincte de inteligenţe la oameni:
Inteligenţa lingvistică: Aceasta implică sensibilitatea la limbajul scris şi vorbit, abilitatea de a învăţa limbi străine şi capacitatea de a folosi limbajul pentru a atinge anumite scopuri. Avocaţii, oratorii, scriitorii şi poeţii sunt persoane cu inteligenţă lingvistică mare.
Inteligenţa logico-matematică: Aceasta implică abilitatea de a analiza problemele în mod logic, îndeplini operaţii matematice şi investiga subiecte ştiinţifice. Matematicienii, logicienii şi oamenii de ştiinţă dau dovadă de inteligenţă logico-matematică. Gardner scrie că aceste două tipuri de inteligenţă par a fi cele mai valorizate in sistemul de învăţămant.
Următoarele trei tipuri de inteligenţă sunt notabile în mod deosebit în domeniul artelor.
Inteligenţa muzicală: Acest tip de inteligenţă se referă la abilităţile în compunerea, redarea şi aprecierea modelelor muzicale. Gardner afirma în cartea sa că „dintre toate darurile cu care un individ este înzestrat, nici unul nu se manifestă mai devreme decât talentul muzical”.
Inteligenta motrică şi kinestezică: Acesta se referă la potenţialul unei persoane de a-şi utiliza întregul corp sau părţi ale corpului pentru a rezolva probleme sau confecţiona produse. În timp ce este evident că dansatorii, actorii şi sportivii au o mare inteligenţă de acest tip, Gardner sugerează că aceasta este importantă şi pentru meşteşugari, chirurgi, cercetători de top, mecanici şi alte profesii din domeniul tehnic.
Inteligenţa spaţială: Aceasta arată potenţialul de a recunoaşte şi manipula caracteristici spaţiale largi (de ex. navigatorii şi piloţii), ca şi caracteristici spaţiale extrem de fine (de ex. sculptorii, chirurgii, artiştii grafici, arhitecţii).
Inteligenţa interpersonală: Aceasta denotă capacitatea unei persoane de a înţelege intenţiile, motivaţiile şi dorinţele altor persoane, şi de a lucra în mod eficient cu alţi oameni (oamenii din vânzări, profesorii şi liderii politici au nevoie de o mare inteligenţă interpersonală).
Inteligenta intrapersonala: Aceasta se refera la capacitatea de autointelegere si autocunoastere a dorintelor, temerilor si capacitatilor personale, si folosirea acestor informatii pentru reglarea propriei vieti.
Câţiva ani mai târziu, după apariţia primei versiuni a «Inteligenţelor Multiple» Gardner a analizat posibilitatea evidenţierii altor trei forme de inteligenţă, incluzând :
Inteligenţa existenţială: Aceasta, se pare, este abilitatea de localizare a unei persoane în „cele mai îndepartate colţuri ale cosmosului – infinitul şi infinitezimalul”. Printre exemplele oferite de Gardner se numară capacitatea de a întelege semnificaţia vieţii, rostul morţii, soarta ultimă a lumilor fizice şi psihologice şi experienţa iubirii cosmice, neconditionate.
Inteligenţa emoţională, teoria inteligenţelor multiple şi educaţia:
Sistemul educaţional pune în mod tradiţional accentul pe cele trei activităţi fundamentale – scris, citit, socotit – toate caracteristice emisferei stângi (dominată de raţionalitate), excluzând aproape educarea facultăţilor emisferei drepte care este sediul imaginaţiei, orientării spaţiale, decodării muzicii, culorii, ritmului, creativităţii (dominanta sa fiind intuiţia).
Strategia celor care pun în practică modelul inteligenţelor multiple descoperit de Gardner se axează asupra identificării profilului competenţelor fireşti ale copilului, punând accent pe punctele tari şi încercând să îi dea ajutor în punctele lui slabe. Copilul este atras în zonele în care se angajează în mod spontan, adică, în esenţă, care îi plac, această pasiune iniţială putând determina reuşite de cel mai înalt nivel într-un anumit domeniu.
Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională porneşte de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne permite să creăm un echilibru mai sănătos în relaţiile cu tinerii. Acţiunile noastre trebuie să pună accent pe importanţa sentimentelor şi să ne ajută să ne ţinem sub control emoţiile, în loc să acţionăm impulsiv sau să ne lăsăm copleşiţi de sentimente. Pentru unii tineri, viaţa este dură şi nesigură; pentru alţii, este plină de tensiune. În ambele cazuri, a-şi pierde controlul poate însemna pierderea unor drepturi, pierderea unor activităţi sau de îndrumare. Tinerii au nevoie de un mediu pozitiv, care le oferă numeroase oportunităţi. Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională porneşte de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne permite să creăm un echilibru mai sănătos în relaţiile cu tinerii prin accentuarea importanţei sentimentelor şi prin controlul emoţiilor. Capacitatea de a recunoaşte şi de a face faţă emoţiilor duce la performanţe mai mari în muncă şi în relaţiile interumane.
În educatia bazata pe inteligenţă emoţională tinerii învaţă să-şi recunoască şi să-şi gestioneze emoţiile, să le transpună în vorbe şi să le folosească în avantajul lor, consolidând relaţii autentice cu sine şi cu cei din jur. Copilăria şi adolescenţa sânt ferestre de oportunitate pentru a se forma obiceiurile emoţionale esenţiale care vor domina întreaga existenţă. Familia este prima şcoală a emoţiilor. În acest mediu intim, copiii învaţă să recunoască atât emoţiile proprii, cât şi reacţiile celorlalţi la emoţiile lor. Tot în familie învaţă prima dată şi cum să îsi aleagă reacţiile la emoţii şi stări afective. În educaţia inteligenţei emoţionale se vorbeşte adesea despre conceptul de amprentă emoţională sau despre procesul de somatizare. Acest proces se referă la stimulii pe care ni-i transmite corpul nostru atunci când simte că pierde controlul sau când ieşim din zona de confort.
Implicaţiile educaţionale ale teorii inteligenţei emoţionale:
Creatoarea programei unei discipline care să dezvolte competenţele cheie ale inteligenţei emoţionale este Karen Stone McCowen, fondatoare a Nueva School. Aceasta consideră că nu trebuie să existe o breşă între dezvoltarea cognitivă şi cea afectivă. Subiectele preferate în cadrul noii discipline (întâlnită sub diferite denumiri: ştiinţa sinelui,dezvoltare socială, capacităţi necesare în viaţă, studiul social şi emoţional) sunt preluate din viaţa cotidiană, prin discutarea unor cazuri reale care îi preocupă pe tineri: neînţelegerile care pot degenera în acte violente, suferinţa de a fi marginalizaţi, neputinţa în faţa eşecului, invidia, mânia. Stăpânirea de sine se bazează pe înţelegerea a ceea ce se află în spatele unui sentiment, precum şi asumarea responsabilităţii faţă de comportamentul tău. Deficitul inteligenţei emoţionale sporeşte spectrul de risc pe termen lung, eşuarea în viaţa de cuplu, în rolul de părinte, antrenând apariţia violenţei, instabilităţii psihice, dependenţelor de tot felul (alimentare, toxicomanie, alcoolism).
Stiinta sinelui:
Principalele componente:
1.Conştientizarea de sine – a observa propria persoană şi a recunoaşte sentimentele personale; crearea unui vocabular al sentimentelor; cunoaşterea relaţiei dintre gânduri, sentimente şi reacţii.
2.Luarea de hotărâri personale – a examina acţiunile şi a cunoaşte consecinţele lor; aflarea dacă la baza unei acţiuni se află un gând sau un sentiment;
3.Administrarea sentimentelor – a supraveghea „dialogul cu sine” pentru a detecta mesajelen egative; înţelegerea a ceea ce se află în spatele unui sentiment
4.Stăpânirea stresului
5.Empatia
6.Comunicarea
7.Autodezvăluirea
8.Acceptarea de sine
9.Răspunderea personală
10.Afirmarea
11.Dinamica de grup
12.Rezolvarea conflictelor
Inteligența emoțională este abilitatea de a înțelege, folosi și gestiona propriile emoții într-o manieră pozitivă, astfel încât să te eliberezi de stres, să comunici eficient, să empatizezi cu alții, să depășești provocările și să ”dezamorsezi” conflictele.
În vreme ce funcțiile cerebrale pot cunoaște ameliorări și datorită unor suplimente alimentare care susțin sănătatea creierului și combat efectele stresului și ale oboselii, inteligența emoțională poate fi cultivată prin diferite tehnici de dezvoltare personală.
Oamenii cu o inteligență emoțională înaltă se remarcă printr-o serie de comportamente:
Folosesc un vocabular bogat când își exprimă emoțiile. În loc să spună că se simt ”rău”, persoanele cu o inteligență emoțională peste medie vor încadra emoția într-un spectru mai nișat: tristețe, frustrare, iritare etc.. Cu cât emoția este exprimată mai specific, cu atât va fi asimilată mai bine, iar cauzele sale vor fi identificate, în căutarea soluțiilor.
Sunt social curioși. Indiferent dacă sunt introvertiți sau extrovertiți, cei cu EQ mare vor vrea să știe mai multe despre cei din jur, să le înțeleagă motivația, pasiunile, stările.
Se adaptează. Astfel de persoane nu îngheață în fața eventualității unei schimbări, ci o îmbrățișează și își gândesc un plan de acțiune care să îi ajute să se descurce din orice perspectivă.
Își cunosc punctele forte și pe cele slabe. Aprecierea corectă a propriilor calități îi ajută pe cei inteligenți emoțional să identifice lucrurile la care sunt foarte buni și pe acelea la care nu vor excela niciodată. Astfel, se orientează, în funcție de abilitățile pe care le au, spre zone în care se pot pune în valoare, fără a se lăsa învinși de nesiguranțe.
Știu când să refuze și când să se oprească. Întârzierea recompenselor și autocontrolul duc la o capacitate sporită de a evita comportamentele impulsive. Asta înseamnă că persoanele cu EQ mare știu deopotrivă când să se oprească și să spună ”nu” propriilor porniri, cât și cum să îi refuze pe ceilalți.
Se folosesc de propriile greșeli. Le țin minte pentru a nu le repeta, dar, nu le permit să îi oprească din a persevera. Altfel spus, știu să se ierte pentru propriile erori, dar nu se evaluează doar prin prisma lor și tind să evolueze, fără a se lăsa inhibați de o astfel de greșeală.
Au relații solide. Pentru că, în interacțiunea lor cu alte persoane, nu își creează așteptări și dezamăgiri. În schimb, se gândesc la cei din jurul lor, iar asta îi ajută să își construiască relații solide și de durată.
Neutralizează toxicitatea. Tocmai pentru că sunt foarte conștienți de propriile emoții și sentimente, identifică foarte ușor stările provocate de alte atitudini, le recunosc cauza și neutralizează, astfel, propriul răspuns la persoanele și relațiile toxice.
Nu caută perfecțiunea și apreciază ceea ce au. Își dau voie să greșească și nu pun presiuni copleșitoare nici asupra sinelui, nici asupra altora. Știu că suntem cu toții supuși greșelii și depășesc cu ușurință blocajele, tocmai pentru că proiectează viitorul, fără a se crampona de mrejele erorilor din trecut. Totodată, își acordă timp pentru a asimila și aprecia, chiar vocal uneori, ceea ce au, indiferent dacă este vorba despre relații speciale cu alți oameni sau despre realizări profesionale.
La ce ne ajută inteligența emoțională:
Autocunoașterea atrage cu sine o serie de beneficii, precum încrederea în sine sau conștientizarea propriilor emoții. Autocunoașterea ne ajută să recunoaștem impactul pe care propriile acțiuni îl pot avea asupra altora și ne face, într-un fel, mai responsabili. Totodată, ne ajută să observăm modalitățile în care comportamentul celor din jur ne influențează starea emoțională.
Beneficiile stăpânirii de sine includ capacitatea de a ne recunoaște propriile greșeli, dar și pe aceea de a ne asigura că informațiile pe care le transmitem sunt înțelese corect. Stăpânirea de sine ne face mai flexibili și ne ajută să ne adaptăm mai ușor, dar este, totodată, un combustibil pentru inițiativă și motivare. Nu în ultimul rând, ne ajută să ne stăpânim emoțiile negative și să le gestionăm în așa fel încât să nu le permitem să ne afecteze pe noi înșine sau pe cei din jur.
Principalul avantaj al motivației intrinseci este stabilirea unor obiective și a unor sisteme de măsurare a reușitei proprii. Satisfacția propriilor realizări vine la pachet cu starea de serenitate, calm, autoapreciere, dar și cu ambiția și perseverența.
Empatia ne ajută, în primul rând, să construim relații sănătoase, eficiente și reciproc benefice cu cei din jurul nostru. Într-un studiu publicat de Universitatea Berkeley din California pe platforma Greater Good, se confirmă faptul că empatia reduce acțiunile discriminatorii pe bază de rasă. Totodată, specialiștii sunt de părere că empatia poate fi educată, astfel că în numeroase școli se derulează programe de ”învățare” a empatiei, cu scopul de a reduce ratele fenomenului bullying.
În cartea lui Goleman, se face referire la această calitate și sub forma de ”gestionarea relațiilor”. Beneficiile acestei abilități includ înțelegerea celorlalți – de la emoții și motivație, la acțiune – și interpretarea corectă a constructelor sociale. Totodată, această abilitate ne ajută să influențăm inclusiv reacțiile interlocutorilor noștri și să prevenim conflictele.
Inteligența emoțională în mediul profesional:
În fiecare zi, luăm decizii bazându-ne pe propriile emoții. Simțim dacă un plan ar putea avea succes în fața altuia. Uneori, facem alegeri intuitive, care nu au altceva în spate decât sentimentele proprii. Odată ce ajungem să înțelegem originile acestor emoții, mai ales atunci când locul de muncă presupune interacțiunea în echipă și colaborarea, ajungem să ne ”acordăm” mai ușor tonalitățile și să menținem ritmul.
Inteligența emoțională devine tot mai importantă în contextul globalizării, dar și al muncii la distanță. Tot mai multe culturi diferite sunt piese ale aceluiași puzzle de echipă, iar asta înseamnă că interacțiunile, emoțiile și felul în care sunt exprimate devin pe zi ce trece mai complexe. În esență, inteligența emoțională la locul de muncă se traduce prin înțelegere, expresie, gestionare și autocontrol, relații bune și capacitate de a face față problemelor și de a găsi soluții chiar și sub presiune.
Cum îți poți pune în valoare inteligența emoțională la interviul de angajare:
Abilitățile interpersonale sunt esențiale pentru succesul profesional, iar EQ-ul este una dintre cele mai importante. Inteligența emoțională își pune amprenta asupra felului în care lucrezi cu alți oameni, iar trăsături precum empatia și conștiința de sine îți pot îmbunătăți considerabil capacitatea de a colabora, de a rezolva conflicte sau de a face față stresului.
În ceea ce privește interviurile de angajare, nu există un test standard, obiectiv, care să il asigure pe angajator că ai inteligența emoțională necesară pentru a face față locului de muncă dorit sau că ești o adiție bună în echipă. Asta înseamnă că trebuie să îți demonstrezi abilitățile în timpul interviului, prin răspunsurile pe care le dai și prin interacțiunea pe care o ai cu intervievatorul. Iată câteva modalități prin care poți face asta:
Ascultă activ: Ascultarea activă este primul pas către o înțelegere mai bună asupra cerințelor jobului pe care ți-l dorești. Nu se limitează strict la răbdarea de a-l lăsa pe interlocutor să își termine propoziția înainte ca tu să intervii cu un răspuns pregătit dinainte. Dimpotrivă, înseamnă să nu îți planifici răspunsurile, să nu tragi concluzii pripite cu privire la ceea ce ar vrea să audă cel care te intervievează. Așa că lasă-l să-și termine ideea și determină ce își urmărește să afle din răspunsul tău, înainte de a i-l oferi pe tavă, memorat dintr-un ghid online.
Nu îți masca emoțiile: E important să arăți că îți pasă de ceea ce faci și că ai disponibilitatea emoțională de care este nevoie pentru a prelua responsabilitățile jobului. Exprimă în mod clar și transparent care este motivația ta pentru a profesa în domeniu, dar și sentimentele tale vis-a-vis de oportunitatea jobului pentru care candidezi.
Vorbește despre evoluția ta: Nimănui nu îi place să vorbească despre eșecuri, cu atât mai mult în contexte în care e important să își pună în valoare calitățile în fața unor necunoscuți. Cu toate astea, capacitatea ta de a-ți recunoaște greșelile sau slăbiciunile și de a conștientiza cum te-au adus în locul în care ești denotă inteligență emoțională. În plus, astfel, ai ocazia de a vorbi despre lecțiile învățate și despre evoluția ta în raport cu nereușitele pe care le-ai experimentat.
Interesează-te de cultura companiei: Întrebările care fac referire la cultura organizațională pot spune multe despre felul tău de a fi și pot fi folosite în propriul beneficiu. Manifestând interes față de cultura și valorile companiei, vei demonstra că ești interesată în mod activ de motivația și ”personalitatea” companiei căreia vrei să te alături.
În concluzie, pe măsură ce valoarea inteligenței emoționale la locul de muncă este tot mai apreciată, cu atât devine mai importantă capacitatea ta de a-ți demonstra aceste abilități la interviul de angajare. Începe prin a-ți acorda timp pentru a reconsidera întregul tău parcurs profesional și comunică sincer în timpul interviului. La urma urmei, obiectivul tău este să arăți că ești calificat deopotrivă pentru a executa munca atribuită, cât și pentru a excela printre oamenii din jurul tău.
Inteligența emoțională în leadership
Unul dintre cei mai importanți cercetători în dinamica leadershipului, Gary Yukl spune că ”Atunci când ai conștiință de sine, îți e mult mai ușor să înțelegi nevoile și reacțiile celorlalți în anumite contexte, astfel că devii facilitator al evaluării unor soluții alternative”.
Pentru ca inteligența emoțională să fie eficientă în acest fel, trebuie să își aibă rădăcinile în interior. Să pornească de la propriile trăiri. Nu poți stimula sau spori bunăstarea altora, evoluția și simțul sinelui în rândul celorlalți fără ca tu însuți să te înțelegi la nivel emoțional. Ceea ce îi diferențiază pe lideri este, de regulă, inteligența lor emoțională și include acele abilități care îi ajută să creeze și să dezvolte un mediu de lucru mai eficient, mai productiv, mai axat pe rezultate.
Cum ne putem îmbunătăți inteligența emoțională:
Așa-zisele ”soft skills” din spectrul inteligenței emoționale pot fi îmbunătățite chiar și la maturitate. Există strategii care și-au dovedit eficiența în dezvoltarea EQ-ului și care vizează îmbunătățirea relațiilor interpersonale, autocontrolul și gestionarea emoțiilor, asumarea responsabilității, conștientizarea efectelor propriilor emoții asupra procesului de luare a deciziilor, îmbunătățirea abilităților sociale.
Iată câteva dintre aceste strategii:
· Observă-ți reacțiile. Te grăbești să judeci oamenii, înainte de a avea la dispoziție toate informațiile despre ei? Obișnuiești să îi încadrezi în stereotipuri? Privește-ți reacțiile cu sinceritate și exersează jocul de rol – pune-te în locul celor pe care îi judeci. Astfel vei deveni mai deschis și vei reuși să accepți perspectivele și nevoile tuturor celor care te înconjoară.
· Analizează mediul în care lucrezi. Cauți să primești atenție sau validare pentru realizările tale? Modestia poate fi o calitate, însă, nu exclude încrederea în forțele proprii. Exercițiu: lasă-i și pe alții să strălucească, fă-le loc sub lumina reflectoarelor și fă-ți mai puține griji cu privire la propria validare, dar, nu înceta să crezi în tine
· Autoevaluează-te. Identifică-ți slăbiciunile și superputerile, recunoaște-ți limitele și găsește acele capitole pe care le poți îmbunătăți. Fă-ți curaj să te uiți la tine cu onestitate și folosește-te de tooluri pe care le ai la îndemână – un test psihologic, o oră de terapie, păstrarea unui jurnal etc.
· Dă-ți seama cum reacționezi în situații stresante. Te supără un deadline depășit sau un obstacol neprevăzut? Obișnuiești să distribui vina către alții, pentru a-ți direcționa și frustrările în aceeași direcție? Abilitatea de a-ți păstra calmul și autocontrolul dovedit în situații dificile sunt calități valoroase în mediul profesional și nu numai. Exersează îmbunătățirea cu fiecare ocazie, de la timpul petrecut în trafic, la evaluarea unor servicii plătite, precum sunt cele de cazare sau de călătorie. În vreme ce unele dintre acestea, precum stresul, se poate apela la ajutor extern, precum administrarea unor suplimente alimentare pe bază de magneziu, îmbogățite cu vitamine din complexul B, altele pot fi îmbunătățite strict prin exercițiu și dezvoltare personală.
· Asumă-ți responsabilitatea pentru propriile fapte. Cere-le scuze celor pe care-i rănești în mod direct, în loc să îi eviți sau să faci abstracție de episodul neplăcut pe care l-ai provocat. Oamenii sunt mai dornici să ierte și să uite, dacă tu faci un pas către ei pentru a îndrepta lucrurile.
· Analizează felul în care acțiunile tale îi pot afecta pe alții, înainte de a le săvârși. Dacă o decizie a ta va avea impact asupra altor vieți, pune-te în locul lor. Cum te-ai simți? Ai vrea să ai parte de acea experiență? Dacă decizia este una inevitabilă, cum ai putea reduce impactul ei nefavorabil?
În concluzie, deși inteligența academică este un factor decisiv pentru succes, inteligența emoțională este cea care te va ajuta să ai relații bune cu cei din jur și să îți atingi obiectivele. Conștientizarea propriilor acțiuni și sentimente și a impactului pe care expresia lor l-ar putea avea asupra altor persoane te va ajuta să vezi cu alți ochi oamenii, să îi prețuiești mai mult, să îi asculți, să le înțelegi dorințele și nevoile, dar și să empatizezi, să te identifici și să te conectezi cu el la nivele mult mai profunde și mai pline de însemnătate și satisfacție.
