În economia viitorului, o economie bazată pe cunoaştere, cea mai importantă problemă de politica internă nu constă în distribuirea averii, ci în distribuirea informaţiilor şi mijloacelor care poduc avere.
Valorile fundamentale ale societăţii depind în prezent tot mai mult de modul în care societatea tratează 3 chestiuni: educaţia, comunicarea şi tehnologia informaţiei (inclusiv mass-media) şi libertatea de expresie.
Au existat, din partea unor cercetători, tentative de imaginare a unei societăţi moderne în absenţa mass-media. Aceştia au recunoscut că, deşi critică comunicarea în masă, nu pot să imagineze existenta umană, acum şi în viitor, altfel decât însoţită, chiar profund influenţată, de mass-media.
Mass-media, studiate cel mai adesea printr-o grilă interpretativă generată de conceptul multifuncţional numit schimbare, pot fi considerate ca fiind importante instrumente al stabilităţii unei societăţi.
De când s-a impus ca o componentă esenţială a lumii moderne, sistemul comunicării de masă s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, modelând celelalte subsisteme ale societăţii: nici politicul, nici economicul, nici cultura şi nici viaţa cotidiană nu au putut scăpa de presiunea exercitată de mesajele presei.
Mass-media este, pe lângă un mijloc de informare în societatea modernă, un factor al educaţiei, chemat să amplifice, să constituie sau să diversifice experienţele cognitive şi comportamentale ale indivizilor. Acţiunile acestui mediu educogen, ca şi ale celorlalte medii: şcoală, familie, biserică, instituţii culturale, trebuie să se conjuge pentru a modela adecvat comportamente şi conştiinţe în acord cu marile idealuri ale epocii.
Relaţia dintre mass-media şi procesul dezvoltării personalităţii copiilor a stârnit dintotdeauna numeroase controverse, deoarece influenţele exrecitate asupra lor prezintă o însemnătate aparte. Dacă adulţii dispun de un fond spiritual relativ cristalizat şi, în consecinţă, sunt capabili să selecteze critic şi să asimileze conţinutul mesajelor mass-media conducându-se după un sistem propriu de valori deja constituit, copii, aflaţi în plin proces de maturizare intelectuală, afectivă, morală şi civică sunt mai uşor de influenţat în sens negativ.
Prin urmare, este necesară o reflectare asupra naturii ambivalente ale efectelor mass-mediei asupra indivizilor în general şi a tinerilor în special, precum şi o evaluare a potenţialului sau de a constitui un mijloc eficace de educare şi modelare a generaţiilor tinere.
Mass media în societate
Terminologie şi tipologie
Termenul de „mass-media” a rezultat prin asocierea cuvântului latinesc „media” (mijloace) cu cel englezesc „mass”(masă). Astfel, noţiunea de mass media este folosită în literatura de specialitate pentru a desemna suportul de difuzare şi tehnică de transmitere a mesajelor, precum şi ansamblul instituţiilor care produc sau difuzează mesajele.
În general, mijloacele de comunicare în masă sau mass-media se constituie din: ziare, reviste, televiziune, radio, cinema, internet şi alte suporturi care servesc la transmiterea mesajelor către un număr mare de receptori (CD-uri, DVD-uri etc.)
Funcţiile mass-media
Înainte de apariţia comunicării de masă, şcoala, biserica, familia deţineau poziţii cheie în domeniul transmiterii stocului de cunoaştere al unei comunităţi, al informării publice, al modelării unor atitudini şi comportamente. Mass-media este considerată de mulţi autori un cvasi-monopol în domeniul informării ce în timp, au preluat multe din funcţiile pe care, până nu de mult, le îndeplineau şcoala, biserica, familia. La început media a funcţionat “alături” de instituţiile respective în ceea ce priveşte transmiterea stocului cultural şi de cunoaştere al unei comunităţi; astăzi aceste instituţii funcţionează “alături de media”.
Problema funcţiilor mass-mediei este una din cele mai controversate chestiuni teoretice legate de existenţa acesteia întrucât funcţiile nu pot defini în toată complexitatea ei, relaţia pe care mass-media o întreţine cu întreg câmpul social.
Însă în ansamblu acestea au fost dintotdeauna cinci la număr: informare, corelare, comunicare, educare şi divertisment.
Funcţia de informare. Mass-media reprezintă, în societatea modernă, una dintre cele mai importante surse de informaţii. Prin spectrul larg de probleme şi emisiuni, indivizi aparţinând unor categorii sociale diferite reuşesc să-şi asigure informarea generală, înţelegerea realităţii înconjurătoare şi orientarea socio-profesională.
Funcţia de corelare. Mass-media se poate constitui într-o tribună de dezbatere a problemelor vieţii. În acest cadru, sunt evaluate evenimentele, sunt cristalizate opinii şi sunt emise judecăţi de valoare în legătură cu controversele apărute. În aceste condiţii, este semnificativ aportul adus de mass-media la formarea sau remodelarea opiniei publice, a atitudinilor şi comportamentelor.
Funcţia de comunicare. Transmiterea valorilor şi modelelor culturale a fost, timp îndelungat, controlată de familie, şcoală şi instituţiile religioase. În ultima vreme, mass-media a introdus valorile în circuitul destinat publicului larg, acţionând ca un adevărat „difuzor de cultură”. Ion Albulescu subliniază: „Se schimbă, în acest fel, condiţiile în care se realizează culturalizarea. Mass-media acţionează ca o «instituţie a democratizării culturale», care face posibilă creşterea consumului de bunuri culturale şi determină o anumită dinamică a cerinţelor, gusturilor, aspiraţiilor, atitudinilor şi opiniilor maselor. Apare cultura de masă, ca urmare a faptului că un număr mare de indivizi intră în contact cu valorile, fără intermedierea şcolii sau a altor instituţii abilitate.”
Funcţia de educare. Alături de şcoală şi de alte instituţii implicate, mass-media ocupă un rol important în sistemul factorilor educativi, adăugând noi dimensiuni eforturilor generale de formare şi dezvoltare a personalităţii umane. Ioan Cerghit menţionează că aportul educativ este adus în două moduri: implicit şi explicit. În esenţă, funcţiile mass-media prezentate anterior încorporează funcţia educativă prin realizarea informării, culturalizării, socializării individului. Mass-media oferă posibilităţi educative spontane şi eterogene, dar este utilizată şi pentru realizarea unor activităţi educative explicite.
Funcţia de divertisment. Această funcţie a mass-media a devenit din ce în ce mai importantă, pe măsură ce oamenii petrec din ce în ce mai des în faţa televizorului timpul destinat relaxării, recreării şi distracţiei. În opinia lui Ion Albulescu, mass-media creează şi o ambianţă compensatorie, care permite refacerea echilibrului psihic al omului. Aşa cum notează în volumul Educaţia şi mass-media/ comunicare şi învăţare în societatea informaţională, „Numeroşi autori (J. Stoetzel, E. Morin, J. Cazeneuve ş.a.) au vorbit chiar despre un rol psihoterapeutic (catarhic) al mass-media: provocarea unei reacţii de eliberare a individului, prin proiectarea şi trăirea simbolică a unor emoţii refulate sau a unor conflicte nerezolvate, care îi perturbă viaţa psihică. Receptiv la masiva ofertă de divertisment a mass-media, publicul larg are ocazia de a trăi prin procură, simbolic, ceea ce îi este refuzat în înlănţuirea obişnuită a vieţii cotidiene.”
Mass-media ca resursa a educaţiei permanente
Lumea contemporană s-a confruntat şi continuă să se confrunte cu o multitudine de schimbări la nivel global, în planul cunoaşterii, economicului dar şi al socio-organizarilor, ce au devenit spre sfârşitul mileniului tot mai rapide şi profunde. Caracterul de complexitate şi imprevizibilitate a făcut ca uneori sensul schimbării să fie tot mai greu de controlat şi stăpânit.
Ele au indus mutaţii semnificative nu numai la nivelul indivizilor, a atitudinilor şi comportamentelor acestora, a valorilor şi practicilor curente dar, în plan mai larg, au pus în discuţie direcţiile de dezvoltare ale societăţii.
Cea mai importantă modalitatea de a diminua impactul crizelor economice şi nu numai asupra indivizilor s-a considerat a fi implicarea conştientă a acestora în schimbările care se produc la nivel social, investirea acestora cu rolul de agenţi ai schimbării. Acest deziderat impunea o nouă viziunea şi asupra educaţiei.
În acest context, a devenit din ce în ce mai clar că sistemul tradiţional de învăţământ, caracterizat în primul rând printr-un acces limitat, formalism durată fixă şi insuficienta în raport cu volumul de cunoştinţe, nu mai corespunde exigentelor dezvoltării umane. Astfel, s-a conturat tot mai evident necesitatea de a face apel la educaţia permanenta, ca o posibilă soluţie la problemele educaţiei viitorului.
Educaţia permanentă nu este însă o formă de educaţie – ca cea formală, nonformală sau informală, şi nici un nou tip de educaţie (precum cea intelectuală, estetică etc.), ci este un principiu de proiectare şi organizare a educaţiei în perspectiva desfăşurării sale în diferite forme pe toată durata vieţii.
Educaţia permanenta înseamnă un proces integrator al tuturor influenţelor educaţionale, într-un sistem coerent şi convergent, exercitate asupra individului, în modalităţi variate şi specifice, pe toată durata vieţii sale.
Într-o astfel de perspectivă, responsabilităţile de formare iniţială ce-i revin şcolii nu asigură o cunoaştere încheiată definitivă, suficientă individului pentru tot restul vieţii. Prin urmare, în afara mediului şcolar, educogen prin excelenţă, influenţe educative de necontestat are mediul social extraşcolar, un adevărat câmp formativ constituit de instituţiile sociale.
Pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieţii, omul trebuie să se folosească cu iscusinţă de mijloacele de socializare şi culturalizare pe care societatea i le pune la dispoziţie. Dintre acestea, mijloacele de comunicare de masă se disting ca importanţă, pentru că oferă posibilităţi incontestabile de realizare a educaţiei permanente. Mass-media pot reprezenta instrumente utile pentru individ în realizarea educaţiei permanente, deoarece au capacitatea de a sprijini, cu rezultate semnificative, îmbogăţirea orizontului de cunoaştere, contactul cu valorile culturii, adaptarea la tendinţele manifeste în societate.
În legătură cu acest subiect, Ioan Cerghit opina ca : „…mass-media formează al patrulea mediu constant de viaţă al copilului, alături de cel familial, de cel şcolar şi de anturajul obişnuit de relaţii”. Mass-media nu se substituie şcolii, iar influenţa sa este complexă, reprezentând un element fundamental în relaţia dintre om şi mediul înconjurător.
Mass-media şi modelarea comportamentelor
Cultura mass-media are conţinuturile şi valorile sale, limbajele, structurile şi efectele ei specifice. Ca fenomen cultural integral ea este constituită deopotrivă dintr-o cultură produsă (conţinuturi, structuri de programe, limbaj etc.) cât şi din una trăită.
Aportul educativ al mass-media se realizează prin transmiterea neîntreruptă a unui volum mare de informaţii, impunerea de valori, atitudini, modele comportamentale, având, astfel, un rol deosebit în constituirea codului socio-cultural al individului. Însă, spre deosebire de instruirea care se realizează riguros şi planificat în sistemul clasic de învăţământ pe baza unor programe şcolare şi sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă oferă informaţii în mod spontan şi difuz, transformându-se într-o formă de educaţie de completare realizată în mod neinstituţionalizat, în timpul liber.
În comunicarea mediatică, alături de codul lingvistic întâlnim un cod iconic, ce operează cu imagini, un cod sonor şi unul simbolic, acţionând fie împreună fie unele într-o pondere mai însemnată decât celelalte.
Conţinuturile mesajelor difuzate de mass-media au o mai mare influenţă asupra modului de a gândi şi simţi al copiilor şi adolescenţilor decât asupra opiniei adulţilor. Acest lucru poate fi explicat analizând problematica stadiilor de dezvoltare a Piaget, care în lucrarea Psihologia Inteligenţei, demonstrează că evoluţia mentală nu apare ca rezultat al unor acumulări continue, ci are un caracter stadial, pe etape, fiecare având o anumită structura specificä.
Dacă până la vârsta de 4 ani copilul are o gândire simbolică şi preconceptuala, el manifestând o atracţie deosebită faţă de imaginile viu colorate (desene animate) şi mai puţin de productile radiofonice, între patru şi şapte ani copilul dezvolta o gândire intuitivă, pe care Piaget o numeşte „gândire în imagini”.
În acest stadiu, dorinţa de a imita este mai puternică decât conştientizarea efectelor. Ei sunt fascinaţi de puterea şi actele adulţilor pe care sunt tentaţi să-i imite. Sfera interesului pentru emisiunile TV se lărgeşte, sunt vizionate alături de desenele animate şi emisiunele cu şi despre copii iar poveştile radiofonice încep să le stimuleze fantezia.
La vârsta de 7-12 ani copilul manifestă o mai mare deschidere la noutate iar până la 16 ani, se cristalizează primele interese şi dorinţa de maturizare, de „a fi mare”. Este perioada când preadolescenţii au nevoie de prieteni adevăraţi, de sfătuitori care să-i sprijine să depăşească criza de identitate prin care trec. Dată fiind nevoia de comunicare specifică vârstei, emisiunile TV, radio, revistele cu conţinut adecvat intereselor specifice pot reprezenta un adevărat mijloc nonformal de comunicare dar şi unul nociv, dacă nu se respectă conţinutul adecvat vârstei şi intereselor copiilor.
Între 16 şi 17 ani, se manifestă gustul pentru problematizare, pentru aderarea la teorii şi sisteme. De cele mai multe ori, la această vârstă, adolescenţii îşi motivează comportamentele existenţiale pe care şi le creează sau la care aderă. După 18 ani se stabilizează şi maturizează interesele profesionale iar opţiunile capăta un caracter conştient. Ei cauta acele emisiuni care răspund nevoii lor de apartenenţa la o comunitate animată de aceleaşi interese. Acestea emit o anumită muzica, promovează o anumită vestimentaţie şi comportament şi o anumită ţinuta (MTV, Sprite, McDonald’s, CocaCola).
Astfel, mass-media pot exercita funcţia deosebit de importantă a pregătirii psihologice a individului, inducându-i şi întreţinându-i anumite interese, determinându-l să reacţioneze conform acestora.
Aspecte pozitive şi aspecte negative ale mass-mediei în educaţie
Evaluarea influenţei mijloacelor de comunicare în masă asupra indivizilor constituie de mai multe decenii o preocupare majoră a cercetătorilor din diverse domenii.
Cu toate că există deopotrivă şi păreri pozitive şi păreri negative asupra efectelor pe care mass media le are asupra personalităţii indivizilor, cele negative tind să aibă o pondere mai mare, în principal, datorită mediatizării în ultima vreme a personajelor mediocrice, a evenimentelor mondene şi nu promovarea culturii, a informaţiei şi a bunului simţ.
În ceea ce-i priveşte pe cei care au apreciat pozitiv comunicarea mediatică, efectele mass-mediei se concretizează în fenomene cu o semnificaţie profund umanista: apropierea dintre oameni, optimizarea relaţiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democraţiei etc. Sunt apärate şi promovate pe această cale valori cu adevărat umane: demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea libertatea.
Aceştia considera că consecinţele dăunătoare s-ar datora, de fapt, manierelor greşite de utilizare. Nu mass-media, ca mijloace de comunicare de masă sunt vinovate de toate efectele negative ce li se reproşează, ci conţinuturile mesajelor transmise şi instituţiilor care le propaga. O parte din vina le revine şi membrilor publicului, care nu valorifica la nivelul unui act de cultură, de cunoaştere autentică, receptarea mesajelor comunicării de masă.
În opinia lui H. Culea, mass-media ajuta la integrarea social-culturala a auditoriului, mai cu seama prin înlesnirea capacităţii sale de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale, întăreşte sentimental responsabilităţii sociale, sentimentul dăruirii, trebuinţă comunicării, cultiva aspiraţii, idealuri.
Alte aspecte considerate pozitive sunt accesul facil şi ieftin la informare, invatare, sursa de relaxare şi divertisment, mijloc de dezvoltare a comunicării interumane și înțelegere a situaților sociale, dezvolta spiritul de competiție, de concentrare, de organizare şi ajuta la îndeplinirea sarcinilor școlare și dezvoltarea spiritului moral și a conduitei școlare precum şi dezvoltarea de aptitudini de orientare în alegerea informațiilor necesare.
Pe de altă parte, s-a manifestat cu virulentä o atitudine critică faţă de consumul de mesaje mediatice, care ar avea o serie de efecte nocive asupra individului şi societăţii. Utilizarea excesiva a mijloacelor de utilizare de masă, îndeosebi la o anumită vârstă, aceea de formare a personalităţii, ar conduce la pasivitate şi comoditate în gândire, la căutarea unor forme facile, superficiale de informaţie culturală, la anihilarea spiritului critic şi independenţei în gandire la mediocritate estetică şi morală.
O serie de cercetători considera că între mass-media şi deteriorarea morală a vieţii sociale exista o strânsă legătură. În sprijinul acestor afirmaţii, cercetătorii supun atenţiei o serie de acte antimorale şi antisociale la care ar fi incitaţi copiii, adolescenţii şi tinerii. Se au în vedere mai ales acele manifestări de conduită care prin însăşi evoluţia lor, de la o anumită vârstă se pot impune în viaţa acestora.
Comunicaţiile de masă, avertizează Paul Lazarsfeld (The People’s Choice, 1994), cultiva un anume conformism social , care duce, în mod inevitabil, la omogenizarea, stereotipizarea şi standardizarea comportamentelor.
Alte acuze ale mijloacelor de comunicare au fost aduse de M.L DeFleur şi S. Ball-Rokeach care considerau că mass-media perverteşte valorile culturale ale publicului, descurajeazä creativitatea şi stimulează creşterea delicventei.
În schimb, tot aceeaşi autori, considera că totuşi, mass-media este de folos deoarece demasca păcatul şi corupţia, acţionează ca gardieni ai libertăţilor noastre de exprimare, informează despre evenimentele ce au loc în lume şi ridică standardul de viaţă al indivizilor.
Jean Rousselet aduce însă şi alte date privind efectul mass-media asupra copilului şi tânărului, nu tocmai promiţătoare. El spune:’’unii copii decepţionaţi de a descoperi odată cu vârsta o lume foarte diferită de cea prezenta pe ecrane se răzvrătesc şi cauta să prelungească în viaţa de fiecare zi ficţiunile cu care au fost obişnuiţi. Refuzând să se integreze în societate, ei se străduiesc să o modeleze după imaginea care li s-a arătat şi în mod inevitabil, intra în conflict cu toţi cei care nu împărtăşesc vederile lor romanţioase.
Herbert Marcuse (One-Dimensional Man, 1964) reproşa televiziunii faptul că are ca efecte crearea şi satifacerea unor false nevoi spirituale, aplatizarea şi uniformizarea personalităţii, a opiniilor şi gusturilor indivizilor, căci fluxul constant şi lipsit de diferenţieri al mesajelor sale este acceptată fără prea multe rezerve critice.
În general, mass-media sunt acuzate că răspândesc mesaje pseudo-culturale, neexigente şi standardizate, subminând capacitatea indivizilor de a gândi independent şi critic, ceea ce are ca efecte apaltizarea spirituală, uniformizarea judecaţilor, opiniilor şi aspiraţiilor şi depersonalizarea. De asemenea, se consideră că mass-media provoacă dependenta ceea ce duce la oboseală, stress și depresii, scăderea rezultatelor școlare şi influenţează vocabularul tinerilor prin folosirea unor cuvinte nepotrivite, în emisiuni dedicate acestora şi nu numai.
O altă caracteristică negativă a mass-mediei este formarea eronată a caracterului unui individ (în pricipal televiziunea). Datorită faptului că individul se uită exagerat de mult la televizor, îi pot fi întipărite idei sau opinii subiective transmise de programul vizionat.
Nu trebuie neglijat nici faptul că impactul mass-media cuprinde atât elevul cât şi profesorul. El are numeroase posibilităţi să facă din informaţiile primite prin intermediul mass-media motive de incitare a elevului la noi forme de acţiune şi comportament.
Deşi s-au făcut speculaţii, considerându-se că apariţia mass-media duce la uzurparea prestigiului şi autorităţii profesorului, că periclitează încrederea elevului în autoritatea dascălului, cercetările au demonstrat că nimic din toate acestea nu se întâmplă.
Într-o societate dominată de mass-media, şcoală va avea din ce în ce mai mult funcţia nu numai de transmitere a informaţiei, ci şi aceea de selecţie, structurare şi sistematizare a informaţiei. Scoala trebuie să dezvolte la elevi, spiritual critic, să promoveze capacitatea de discernământ şi de judecată, faţă de un limbaj atât de echivoc cum este acela audio-vizual, să nu accepte fără un examen critic tot ceea ce citesc, ce aud, ce văd, să-i ajute să-şi însuşească criterii de apreciere, ierarhizare şi selecţie, de evaluare şi sintetizare a tot ceea ce este calitativ din avalanşa informaţională. De asemenea, scoala trebuie să găsească mijloace şi modalităţi prin care să contraargumenteze dorinţa tinerilor de a întrebuinţa informaţiile în scopuri antisociale.
Concluzionând asupra atitudinilor pro şi contra efectelor mass-media în educaţie, atâta timp cât educaţia cu ajutorul mass-media este făcută riguros şi inteligent, şi atâta timp cât şcoala nu pierde din vedere influenţa certă pe care o au mijloacele de informare în masă asupra copiilor, situaţia rămâne sub control.
Mass-media ca factor educativ
Printre factorii care contribuie la educarea tinerei generaţii, dar şi a adulţilor, se află şi massmedia, acţiunile acestora asociindu-se eforturilor generale de modelare a personalităţii umane. Cu toate că rolul educaţional pe care îl deţin, în raport cu familia şi cu şcoala, nu este pe deplin lămurit, mijloacele moderne de comunicare de masă îşi aduc propria contribuţie la socializarea individului. Importanţa pe care o au, datorită influenţelor exercitate, este unanim recunoscută: “…mass-media formează al patrulea mediu constant de viaţă al copilului, alături de cel familial, de cel şcolar şi de anturajul obişnuit de relaţii” (Ioan Cerghit, 1972, p. 39).
Datorită lor, climatul cultural-educativ în care cresc şi se formează copiii dobândeşte noi dimensiuni şi posibilităţi de influenţare. Este o ambianţă ce îi supune la o mare varietate de stimuli, generând noi experienţe, trebuinţe şi interese, precum şi un mod aparte de a-şi exercita şi împlini activitatea de cunoaştere şi culturalizare, dar şi de divertisment.
A separa aceste efecte de cele datorate altor stimuli sociali şi a le evalua pe fiecare în parte este însă o chestiune dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Mijloacele moderne de comunicare reprezintă un element fundamental al relaţiei omului cu lumea înconjurătoare. Informaţiile transmise prin intermediul acestor inovaţii tehnologice constituie una din sursele importante ale formării universului spiritual al omului zilelor noastre. De aici necesitatea de a privi aceste mijloace ca pe nişte suporturi în educarea indivizilor de toate vârstele.
Multe din activităţile de comunicare mediată pot servi învăţării şi formării, ceea ce îl determină pe Claude-Jean Bertrand să afirme că „graniţele dintre jurnalism şi educaţie nu sunt stricte”(2001, p.45), altfel spus, chiar dacă li se aduc numeroase acuze, instituţiile media îndeplinesc, pe lângă alte funcţii, şi o funcţie educativă. Atât de prezente în decorul vieţii cotidiene, în ambianţa mediului şcolar şi extraşcolar, dacă ne referim doar la generaţia tânără, mass-media se constituie într-un factor educativ care influenţează semnificativ comportamentele indivizilor şi, în ansamblu, profilul personalităţii lor.
Comunicarea de masă face parte din multiplele dimensiuni ale contextului socio-cultural în care cresc şi se formează copiii. Aceştia vizionează programele de televiziune, urmăresc emisiunile radiofonice sau citesc presa scrisă, cu motivaţii dintre cele mai diferite, astfel de activităţi diversificându-le şi îmbogăţindu-le existenţa cotidiană. Ca urmare, modificări substanţiale se produc la nivelul personalităţii lor, prin generarea unor opinii, atitudini şi comportamente noi. Pentru cei mai mulţi dintre ei, cum se întâmplă de altfel cu majoritatea semenilor noştri, intrarea în contact cu massmedia, dintre care televiziunea se impune ca opţiune, se situează pe primul loc în rândul ocupaţiilor din timpul liber.
Participarea la interacţiunea mediată este una dintre cele mai frecvente activităţi de fiecare zi. Timpul afectat consumului de mesaje mediatice, îndeosebi audio-vizuale, este mare, cu numeroase implicaţii imediate sau latente, directe sau indirecte, previzibile sau imprevizibile asupra dezvoltării personalităţii lor aflată în plin proces de formare. Mesajele audiovizuale, deosebit de agresive, se inserează nu numai în timpul liber al copiilor, ci şi în cel petrecut la şcoală, creându-le obişnuinţe până la dependenţă. De când s-a impus ca o componentă importantă a lumii moderne, sistemul mass-media s-a manifestat permanent ca un actor activ al jocului social, afectând funcţionarea celorlalte sisteme ale societăţii, inclusiv cel educaţional.
Creşterea influenţei mass-media în viaţa socială a provocat importante transformări în ansamblul condiţiilor în care se desfăşoară acţiunea educativă. Alături de factori educogeni tradiţionali se afirmă tot mai mult mass-media, despre care putem spune că au ajuns să controleze spaţiul educaţiei extraşcolare. Datorită mijloacelor de comunicare de masă valenţele formative ale mediului social au crescut considerabil. Intervenţiile educative întreprinse pe canale mediatice se deosebesc însă de cele clasice, atât în ceea ce priveşte modul de organizare, cât şi de realizare. Dacă în cadrul sistemului instituţional de învăţământ organizat în trepte ascensive se realizează un proces instructiv-educativ riguros planificat, sistematic şi intensiv, pus sub controlul unor persoane calificate, bazat pe selecţia şi structurarea strictă a informaţiilor, precum şi pe efortul voluntar de învăţare al elevilor, educaţia prin mass-media, de altfel bogată în fapte şi informaţii, se realizează în mod spontan şi difuz, în timpul liber şi într-un spaţiu neinstituţionalizat.
Educaţiei de tip şcolar, fundată încă pe supremaţia cărţii ca mijloc de transmitere a valorilor culturale, i se asociază o educaţie de completare, bazată pe mijloacele tehnice de comunicare de masă. O educaţie modernă, adaptată realităţii sociale, nu poate face abstracţie de noile caracteristici ale vieţii socio-culturale. Mediul în care creşte şi se formează copilul este, într-o tot mai mare măsură, determinat de influenţele pe care le exercită mass-media.
Ponderea crescândă a mijloacelor de comunicare de masă în viaţa culturală contemporană, frecvenţa cu care intervin în ritmul vieţii cotidiene, participarea lor efectivă la procesul general de formare a personalităţii individului au cauzat importante mutaţii în structura mediului educaţional.
De pe urma lor se resimt atât şcoala, în poziţia, activitatea şi misiunea ei, cât şi elevul, în evoluţia lui psihologică şi socială. Curiozitatea şi dorinţa de cunoaştere a copilului nu mai sunt satisfăcute doar în cadrul restrâns al clasei sau al experienţei cotidiene extraşcolare.
Mai mult decât un simplu mijloc de divertisment, mass-media, îndeosebi cele audio-vizuale, sunt o fereastră larg deschisă spre lume; ele sunt “ochiul lumii”, cum le definea Lewis Mumford (Cultura oraşelor, 1953). Sunt oferite, pe această cale, posibilităţi de informare şi de instruire extrem de ample.
Exercitându-şi influenţa, alături de factorii tradiţionali, acestea au adăugat noi dimensiuni fenomenului educaţional. Procesul de formare a personalităţii umane, arată John B. Thompson (2000), este susţinut de materialele simbolice mediate, care extind considerabil gama posibilităţilor de informare si invatare aflate la dispoziţia indivizilor. Multă vreme condiţionată de interacţiunea faţă în faţă şi de lectura cărţii, cunoaşterea este acum tot mai mult potenţată de către comunicarea de masă.
Comunicarea de masă se constituie într-un mediu educaţional extrem de dinamic, care a dobândit treptat o pondere însemnată în procesul de formare a individului. Prin varietatea şi bogăţia mesajelor informaţionale vehiculate, cu un conţinut complex şi accesibilitate sporită, mass-media au o puternică forţă de modelare a personalităţii umane, contribuind cu succes la socializarea indivizilor. Repercusiunile comunicării mediatice asupra personalităţii receptorilor nu pot fi trecute cu vederea.
Prin asumarea funcţiei educative, mass-media nu se substituie şcolii, cum s-a reclamat adeseori, ci se alătură acesteia în efortul de educare a tinerei generaţii. Informaţiile şi experienţele accesibile datorită mijloacelor de comunicare de masă pot fi valorificate în realizarea obiectivelor instructiv-educative pe care şcoala şi le propune. Acţionând convergent şcoala şi mass-media se constituie într-un sistem de educaţie cuprinzător şi eficace, apt să satisfacă înaltele exigenţe formative pe care societatea contemporană le impune membrilor săi. Dinamizarea relaţiilor şcolii cu industriile comunicării este necesară, dacă dorim o optimizare a educării tinerei generaţii prin valorificarea unei mari varietăţi de resurse ale învăţării.
Gama produselor oferite îndeosebi de către industriile informaţionale moderne este într-o rapidă creştere, după cum în creştere este şi cererea pentru aceste produse venită din partea sistemului de învăţământ, dar şi din partea familiilor. Preocupată de modernizarea propriilor demersuri, şcoala caută să lanseze punţi de legătură cu aceste industrii, în încercarea de a folosi produsele media cel puţin ca auxiliare pedagogice. Educaţia prin mass-media se alătură căilor tradiţionale de modelare a personalităţii umane, oferind noi posibilităţi de formare şi dezvoltare.
Datorită expansiunii pe care au cunoscut-o în ultimul timp, pătrunderii lor în toate mediile socio-culturale, precum şi numeroaselor funcţii îndeplinite, aceste mijloace de comunicare de masă au devenit un important factor de educaţie în societatea contemporană. Pentru a avea însă rezultatele dorite, influenţele specifice exercitate asupra individului trebuie corelate cu celelalte categorii de influenţe şi integrate într-un context educaţional mai larg. Rezultatele dezirabile nu se obţin însă de la sine.
Dacă este folosită cum trebuie şi în suficientă măsură, comunicarea de masă poate conduce la rezultate educaţionale semnificative.
În urma studiilor de caz realizate în numeroase ţări, Wilbur Schramm (1979) a ajuns la concluzia că mass-media poat face faţă cu succes unei mari diversităţi de trebuinţe educaţionale, în cadrul şcolii şi în afara ei, contribuind la îmbunătăţirea cantităţii şi calităţii învăţământului dar si a formarii profesionale.
Astfel, ele pot servi ca suporturi tehnice în predare şi învăţare sau ca simple mijloace de informare(şcolare şi extraşcolare), pot fi utilizate pentru: pregătirea şi specializarea cadrelor didactice, alfabetizare şi educaţie elementară, educarea adulţilor, lărgirea sferei de acţiune a şcolii, promovarea acţiunilor de dezvoltare a comunităţilor în rândul tinerilor etc.
Dincolo de controversele privind efectele mass-media asupra individului şi societăţii, în care sunt antrenaţi filosofi, sociologi, psihologi, specialişti în ştiinţele comunicării, reflecţia pedagogică nu poate neglija ponderea crescândă a comunicării de masă în formarea şi dezvoltarea personalităţii umane.
Chiar dacă valoarea educativă a multora dintre mesajele mediatice este recunoscută, se constată că în practica didactică şcolară actuală conţinutul lor nu este suficient valorificat, mass-media acţionând în scop educativ mai degrabă în afara şi paralel cu învăţământul propriu-zis. Tocmai de aceea, este necesară identificarea modalităţilor prin care aceste conţinuturi pot fi sistematizate şi integrate în pregătirea socio-culturală a tinerei generaţii.
Subminarea interesului faţă de şcoală
Efectele negative ale mass-media se extind şi asupra atitudinii copiilor faţă de şcoală. Nu sunt puţini adultii care acuză faptul că televiziunea afectează în mod nedorit performanţele elevilor şi limitează influenţa educativă a şcolii. Concluziile unor cercetări, care au încercat să clarifice acest aspect, vin să întărească o astfel de opinie.
Mass-media, avertiza sociologul Anthony Giddens (2000), deviază interesul elevilor pentru activitatea şcolară şi provoacă o superficialitate în pregătire. Cercetările lui J. Van Evra (1990) asupra corelaţiei dintre performanţele la învăţătură ale şcolarilor şi timpul alocat zilnic vizionării programelor de televiziune au condus la următoarea concluzie: elevii care au declarat că urmăresc excesiv de mult emisiunile TV au note mai mici decât ceilalţi.
Televiziunea a generat noi trebuinţe şi deprinderi de petrecere a timpului liber, noi opţiuni culturale, mutaţii profunde în sfera de preocupări a copiilor şi tinerilor. Vizionarea emisiunilor de televiziune tinde să înlocuiască activităţi pline de conţinut, cum ar fi lectura. Consumul excesiv de mesaje audio-vizuale este de natură să provoace şi o perturbare a activităţilor de învăţare ale elevilor. Interesul pentru studiu şi timpul alocat se diminuează semnificativ. Prin puterea sa de atracţie, televiziunea a provocat o adevărată criză a lecturii.
Opiniile cu privire la efectele mass-media asupra copiilor şi adolescenţilor sunt controversate. În timp ce unii autori se întrec în luări de poziţie acuzatoare, alţii reproşează sistemului educativ incapacitatea de a folosi eficient mijloacele de comunicare de masă pentru realizarea propriilor scopuri, într-un efort susţinut de aliniere la tendinţele de modernizare manifeste la nivelul societăţii.
Iată cum este reflectată această confruntare în Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru educaţie în secolul XXI : ”Teoreticienii din sfera educaţiei critică deseori media, în special televiziunea, pentru faptul că impun, într-un anumit sens, cel mai scăzut standard cultural, reducând timpul alocat lecturii şi gândirii, impunând spectatorilor scene de violenţă şi, în general, manipulând stările afective. Susţinătorii mass-media, pe de altă parte, acuză şcolile de conservatorism şi pentru că recurg la metode depăşite pentru a transmite cunoştinţe depăşite, plictisindu-i pe elevi şi studenţi şi făcându-i să-şi piardă interesul pentru studiu”(Jacques Delors, 2000, p.88).
În paginile raportului se pledează pentru o depăşire a antagonismelor dintre educaţie şi mass-media. Fără a ignora potenţialele pericole, putem spune că mijloacele de comunicare de masă pot constitui instrumente utile, cu certe valenţe educative. Mass-media nu pot fi făcute răspunzătoare în mod exclusiv de efectele negative invocate de o îndelungată critică, atâta vreme cât acţiunea lor se corelează cu intervenţia altor factori şi este chiar condiţionată de aceştia. Desigur, este necesară o deontologie a presei, care să aibă la bază ideea responsabilităţii sociale, dar impactul mesajelor mass-media asupra personalităţii indivizilor nu poate fi disociat de întregul context social, moral şi cultural în care se exercită.
Ne referim aici la un ansamblu de condiţii, care privesc existenţa şi organizarea activităţilor copiilor şi tinerilor determinându-le manifestările. Nu putem aprecia impactul mass-media fără a evidenţia puternica influenţă a contextului social în care se situează individul, deoarece influenţele mijloacelor de comunicare de masă nu au efecte izolate de înrâuririle altor factori, cum ar fi familia, grupul de prieteni, şcoala etc.
Înainte de a face parte dintr-un public consumator de mesaje media, individul este membrul unei familii, al unui grup de prieteni sau al unui grup profesional, care îi influenţează modul de raportare sau de expunere la comunicarea de masă, opiniile şi comportamentele. În realitate, mass-media nu sunt decât un factor printre mulţi alţii care intervin şi afectează opţiunile şi atitudinile copiilor.
Mass-media, subliniază Claude-Jean Bertrand, interferează cu mediul socio-cultural în care trăiesc receptorii, în aşa fel încât de multe ori este dificil de deosebit între influenţele lor şi cele datorate societăţii în general. Condiţiile în care se primesc mesajele sunt la fel de importante ca şi conţinutul acestora. Un copil nesupravegheat, dovedeşte o mai mare tendinţă de a se lăsa influenţat de ceea ce vizionează la televizor, decât unul supravegheat.
Contextul în care se realizează receptarea poate favoriza procesul de influenţare a individului de către mass-media, îndeosebi în ce priveşte acele aspecte pe care le considerăm indezirabile. Pe baza unor astfel de constatări, Claude Jean Bertrand ajunge la următoarea concluzie: “Este bine, în consecinţă, să se evite orice interpretare categorică: mass-media constituie un instrument de socializare alături de alţi agenţi (părinţi, prieteni, profesori etc) şi nu pot avea un efect puternic decât în anumite condiţii precise” (2001, p. 181-182).
Copiii care trăiesc într-o societate “lipsită de familie” au o cu totul altă atitudine faţă de televiziune, decât cei pentru care familia rămâne totuşi un model de referinţă. Aşadar, o mare varietate de factori psiho-sociali şi culturali se interpun între mesajele mass-media şi reacţia publicului infantil, determinând natura, întinderea şi intensitatea efectelor pe care aceşti stimuli le cauzează. Comunicarea mediatică se înscrie într-un sistem complex de influenţe, în care relaţiile interpersonale sunt deosebit de importante.
Întâlnindu-se, diversele tipuri de influenţe se pot armoniza sau, dimpotrivă, pot deveni contradictorii. Atunci când urmează acelaşi sens, ele se întăresc reciproc, iar când urmează sensuri divergente se neutralizează unele pe altele.
Şcolii îi revine misiunea de a fructifica influenţele educative valoroase pe care mijloacele de comunicare de masă le pot exercita asupra copiilor, imprimându-le o finalitate care să fie în concordanţă cu cerinţele idealului educativ. Această relaţie nu poate fi decât una de subordonare la un scop comun. Dar cum unele influenţe ale mass-media nu sunt pe măsura bunelor intenţii şi a aşteptărilor, şcoala trebuie să intervină, prin mijloace specifice, pentru a înnăbuşi sau corecta manifestări sau tendinţe dăunătoare formării copiilor.
Mass-media sunt solicitate să exercite o acţiune educativă, prin care să contribuie la formarea unor cetăţeni informaţi, cultivaţi, conştienţi de responsabilităţile lor sociale. Dar, după cum am văzut, influenţele lor se pot dovedi nocive, cu efecte indezirabile asupra personalităţii individului. Din acest motiv, sunt necesare controlul şi dirijarea influenţelor pe care le exercită mass-media, astfel încât acţiunea lor să se încadreze optim în efortul general de ridicare a nivelului de educaţie a oamenilor.
Impactul mass-mediei în educaţie
Între educaţie şi sistemul mass-media există de multă vreme legături indisolubile, care s-au întărit continuu în ultimul timp, îndeosebi odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale. Interacţiunile dintre cele două domenii constituie o preocupare constantă pentru întreaga societate, deoarece impactul comunicării de masă asupra personalităţii umane nu poate fi subestimat. Este deja un fapt incontestabil că în condiţiile diversificării nevoilor educative în lumea modernă mass-media poate reprezenta o semnificativă resursă a învăţării.
Mass-media înseamnă ansamblul mijloacelor şi modalităţilor moderne de comunicare în masă: presa scrisă, televiziune, radio, internet.
Mijloacele de comunicare în masă au o puternică forţă de modelare a personalităţii prin varietatea şi bogăţia informaţiilor, prin specificul şi potenţialul lor. Funcţia educativă a mass-mediei, care se manifestă în mod tranșant, nu substituie rolul instituţiilor de învăţământ, ci se alătură acestora, contribuind la realizarea obiectivelor educaţionale. Prin activitatea sa de informare, de interpretare a evenimentelor, mass-media creează anumite realităţi în care omul îşi desfăşoară activitatea. Ea programează emoţiile consumatorului de informaţie, gândurile, şi chiar modul lui de percepere a lumii.
Actualul consumator de informaţie nu mai este doar produsul şcolii sau al familiei, ci, mai degrabă, este produsul mijloacelor de comunicare în masă, care îl influenţează şi îl manipulează uneori fără să vrea. Bernard Cohen a promovat un concept, devenit general recunoscut, în conformitate cu care presa nu le poate spune oamenilor ce anume (sau cum) să gândească, dar reuşeşte extrem de bine să le spună la ce să se gândească.
Imaginea lumii, aşa cum apare ea de pe ecranul televizorului sau de pe paginile presei, se derulează, în ansamblu, ca o succesiune de poveşti aparent absurde, ce sfârşesc prin a semăna unele cu altele. Presa constituie una din verigile cele mai vechi şi cu bogate tradiţii ale sistemului informaţional, fiind şi până în prezent un instrument de dirijare a vieţii economice şi social-politice.
Ea poate direcţiona cu succes percepţiile audienței atunci când se manifestă insuficiența ori lipsa informaţiilor despre aspectele evenimentului relatat. Mass-media, prin activitatea sa, se constituie drept un factor al educaţiei, care lasă urme adânci în conștiința persoanei. Ea poate să amplifice sau să diminueze experienţele personale și colective. Într-o societate pătrunsă de spiritul informațional, educaţia nu trebuie să rămână în urmă.
Chiar dacă informaţia parvine prin canale mediatice, oricum, această informaţie trebuie verificată, filtrată, pentru a-i asigura maximul de veridicitate. Atenţia cuvenită, acordată acestor elemente, va ajuta la delimitarea binelui de rău, originalului de fals. Educarea tinerilor, pentru a le inocula selectivitate în folosirea media, este o responsabilitate a adulţilor, a şcolii, a societății în general. Rolul adulţilor în această ordine de idei este de primă importanţă. Ei au dreptul şi datoria de a garanta folosirea prudentă a mijloacelor de comunicare prin formarea conştiinţelor copiilor pentru a exprima judecăţi sănătoase şi obiective, care îi vor călăuzi mai apoi în alegerea sau respingerea opțiunilor disponibile.
Asemenea educaţiei în general, educaţia vizând mass-media cere, ca o condiție primordială, formare pentru exercitarea libertăţii și, implicit, un nivel cuvenit de cultură politică. În lumina adevărului, libertatea autentică contribuie la procesul conștientizat al manifestării atitudinii, asigură faptul alegerii nu la întâmplare, ci în mod deliberat, a tot ceea ce este bun, adevărat şi frumos.
Această dorinţă a tuturor celor implicați în procesul educațional de a-i educa pe copii pe căile frumuseţii, adevărului şi binelui poate fi sprijinită de industria media doar în măsura în care ea promovează demnitatea umană fundamentală, întregul spectru al adevăratelor valori umane, realizările şi ţelurile pozitive ale omenirii. Educaţia prin mass-media trebuie să fie pozitivă.
Tinerii şi copiii sunt extrem de sensibili la imagini, şi impunerea intensă a unora dintre ele, fiind deosebit de traumatizante pentru imaginaţia lor, atrage după ele, în definitiv, o răsturnare completă a ierarhiei valorilor morale. Sunt foarte multe filme şi emisiuni din străinătate construite, de la început şi până la sfârşit, pe tot felul de atrocităţi, sadism, acțiuni criminale, care n-au cum să nu se întipărească în urma unui atac în conștiința de formare a tinerilor. Pe de altă parte, mass-media încearcă să satisfacă interesul pe care elevii, tinerii îl manifestă pentru cunoaşterea marilor probleme cu care se confruntă societatea contemporană.
De asemenea, obiectivul special al mai multor emisiuni de radio şi televiziune, rubrici în paginile revistelor şi ziarelor, îl constituie formarea tinerilor, orientarea lor şcolară şi profesională, și chiar transmiterea unor informații ce țin de educația civică a tinerilor, de formarea culturii lor politice.
Nu încape îndoială că mass-media ajută la integrarea socioculturală a auditoriului, mai cu seamă prin stimularea capacităţii de deprindere a unor roluri civice, familiale, culturale. Astfel, se cultivă patriotismul, se consolidează sentimentul apartenenței comunitare, sporește responsabilitatea socială și civică, sentimentul dăruirii, nevoia de a comunica, de a împărtăși aspiraţii şi idealuri. Prin intermediul mesajelor mediatice este cultivată sensibilitatea individului, copilul şi mai apoi tânărul, îmbogăţindu-şi propria formare şi personalitate.
Conform datelor unor studii, anual, copilul petrece, în medie, 900 de ore la şcoală şi aproape 1 023 de ore în faţa televizorului. De aici, în opinia psihologilor, apar multiple probleme, începând cu violenţa programelor TV şi ajungând la fenomenul escape-ismului, exprimat prin izolarea de societate, cauzată de orele petrecute în exces în faţa televizorului şi/sau a calculatorului.
S-a demonstrat, de multe ori, că consumatorul mesajelor media nu este un receptor pasiv: el interpretează acest mesaj conform viziunilor sale socioculturale, reieșind din experiența sa, precum și pornind de la mediul în care se află, de la nevoile şi dorinţele sale.
Beneficiarul mijloacelor de comunicare în masă caută să profite de relația pe care o stabilește cu mass-media, ca să constate, în cele din urmă, că principala influenţă a mediilor de comunicare se exercită prin omisiune: ceea ce ele nu spun are o mai mare însemnătate decât ceea ce relatează.
Pentru o educaţie eficientă, sistemul educativ-informațional și sistemul mediatic, şcoala şi mijloacele de comunicare în masă trebuie să se afle în permanență într-o strânsă legătură, să-și completeze reciproc acțiunile, să desfășoare cooperare pe multiple planuri, având la bază convingerea că aspectele pozitive ale mass-mediei prevalează asupra celor ce ar putea transmite o încărcătură negativă.
Respectiv, punctul de reper în această privință ar putea fi faptul că școala poate găsi sprijinul necesar în conţinuturile difuzate pe diferite canale de mass-media. Este vorba de valorificarea cuvenită a potenţialului instructiv şi educativ, stimulat de contactul tinerilor/elevilor cu mass-media.
De fapt, impactul mass-media se manifestă pe multiple planuri și cuprinde – în mediul formativ – atât elevul, cât şi profesorul, ceea ce oferă numeroase posibilităţi să facă din informaţiile primite prin intermediul mass-mediei instrumente de implicare a tinerilor în viața socială, de atragere a elevilor la noi forme de acţiune şi comportament. De aceea, este tot mai evident faptul că şcoala are şi va avea din ce în ce mai mult funcţia nu numai de transmitere a informaţiei, ci şi aceea de selecţie, structurare şi sistematizare a acesteia.
Tot școala trebuie să găsească mijloace şi modalități prin care să contrapună pornirilor tinerilor de a utiliza informaţiile în scopuri antisociale, educarea unei competențe mediatice, susținând abordarea critică a realității, dezvoltând la elevi și tineri spiritul critic, promovând capacități de discernământ şi de judecată.
