Petrache Poenaru

Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea – d. 2 octombrie 1875, București) a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru titular al Academiei Române.

Studii

Petrache Poenaru, scăpat ca prin minune de la moarte, pleacă la rugămințile lui Tudor Vladimirescu să studieze la Viena, iar apoi la Paris, unde studiază filologia și politehnica, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris.

Inventii

În timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre).

Contributii aduse invatamantului romanesc

A fost unul dintre organizatorii învățământului național românesc, fondatorul Colegiului Național Carol I din Craiova. În tinerețe a fost secretarul personal al lui Tudor Vladimirescu iar ulterior, revenind în țară după călătorii și studii tehnice, s-a implicat în domenii legate de învățământ, administrație și inovație. Între 1834 – 1836 a insistat pentru introducerea Sistemului Metric Zecimal în Muntenia. Împreună cu alți oameni de seamă a contribuit la înființarea în 1835 la Pantelimon a Școlii de Agricultură. Din poziția de membru al Eforiei Școlilor Naționale în 1850 devine co-fondator al Școlii de Poduri și Șosele (actuala Universitate de Construcții din București). În 1870, spre sfârșitul vieții sale, a fost ales membru al Academiei Române. În discursul de recepție la primirea în Academia Română, a susținut că cele 5 luni cât a fost pandur și haiduc i-au schimbat complet destinul și va păstra toată viața în inimă acele clipe mărețe.

Primul român călător cu trenul

Anul 1830 avea să-l găsească pe Poenaru la inaugurarea primei linii de cale ferată din lume, care lega Liverpool de Manchester.    După săptămâni de încercări, reuşeşte să intre în posesia unui bilet de călătorie, devenind astfel primul călător român. Ulterior, avea să compare trenul – „una din minunile industriei secolului” – cu 20 de trăsuri legate între ele, cu 240 de pasageri, „trase de o maşină cu aburi”

A tradus şi introdus primele cursuri de Geometrie şi Algebră, ajungând directorul Şcolii Sf. Sava   Reîntors în ţară, contribuie la construcţia şi modernizarea statului român, implicându-se în politică şi militând în favoarea îmbunătăţirii sistemului din învăţământ. Ajunge funcţionar în Ministerul de Externe.   Apoi predă la cel mai bun liceu din Bucureşti, Sf. Sava, fiind primul traducător al cursului de Geometrie în limba română, în 1837, apoi al celui de Algebră.    Este profesor de matematică şi fizică, iniţial, pentru ca după nici un an să devină directorul şcolii.

Primele observaţii meteorologice

A fost implicat în organizarea învăţământului românesc la toate nivelurile. El a contribuit la înfiinţarea cursurilor speciale de geodezie, mecanică, arhitectură, matematici superioare, silvicultură şi agricultură şi a creat două clase cu profil ingineresc.   Tot la iniţiativa sa, se organizează primele observaţii meteorologice sistematice pentru determinarea temperaturii, presiunii şi umezelii aerului.   Certificatul de eliberare a robilor ţigani, Foto: Arhiva Direcţiei de Cultură Vâlcea   Înfiinţează şcolile publice săteşti, introduce sistemul metric zecimal   A publicat Vocabularul francezo-român, în două volume, în colaborare, iar în calitate de director general al Şcolilor din Ţara Românească a înfiinţat şcolile publice săteşti din Muntenia, care la Revoluţia din 1848 erau peste 2.200.   Introducerea sistemului metric zecimal i se datorează tot lui Poenaru, care elaborează primul proiect de lege pe această temă.    A fost implicat chiar şi în construcţia de utilităţi edilitare, cum ar fi primul pod peste Olt, un proiect la care a lucrat împreună cu inginerul Ioan Em. Florescu.

Mason, apropiat al lui Cuza, a contribuit la eliberarea robilor ţigani  

Petrache Poenaru a participat la Revoluţia de la 1848 şi a făcut parte din Comisia pentru eliberarea robilor ţigani.   Din 1856, a fost venerabilul unei loji masonice bucureştene, devinind un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.    Cu cinci ani înainte să moară, în semn de apreciere şi mulţumire pentru, a fost acceptat ca membru al Academiei Române.   A lăsat în urmă o operă socială cu efecte până în zilele noastre, după cum remarca şi Florentin Smarandache în „Popasuri scriitoriceşti pe Olt şi Olteţ”.  Conacul lui Petrache Poenaru, din Bălceşti, găzduieşte o serie de evenimente sub egida Fundaţiei Domeniul Otetelişanu