De la codex la ebook, cartea, în accepţia de „învăţătură, ştiinţă, cultură” sau de „scriere cu un anumit subiect”, reprezintă un instrument de perfecţionare a minţii umane. Educaţia formală a utilizat din plin acest instrument, punând accent pe acumularea excesivă de informaţii în detrimentul cultivării experienţei practice. La polul opus se situează educaţia nonformală, în cadrul căreia cunoştinţele sunt extrase din realitatea cotidiana.
În perioada studiilor formale se poate vorbi de punerea şi consolidarea unei baze intelectuale, prin însuşirea unor cunoştinţe, lărgirea orizontului cultural şi formarea gândirii analitice, toate acestea fiind dimensiuni importante ale omului modern. Există tendinţa de a considera că terminarea acestor studii coincide cu încheierea procesului de formare, proaspătul absolvent considerându-se pregătit pentru a se adapta pieţei muncii.
Nevoia de educaţie pe tot parcursul vieţii este rezultatul conştientizării multiplelor schimbări survenite în societate, schimbări care, din perspectiva educaţiei tradiţionale, pot fi privite ca obstacole sau impedimente în calea atingerii obiectivelor profesionale. În acest proces de tranziţie de la educaţie formală, bazată pe memorarea unor date şi reproducerea lor, la educaţia nonformală, cale de cultivare a creativităţii şi aptitudinilor, statutul cărţii înregistrează şi el multiple variaţii.
Astfel, formele educaţiei împrumută unele de la altele metode şi principii de actionare. În cadrul educaţiei formale, cartea este văzută ca suport didactic, respectând o metodologie riguroasă, fiind o sursă de informaţii sistematizate pentru a fi memorate şi apoi reproduse, iar cartea ca material bibliografic suplimentar vine în sprijinul aprofundării acestor informaţii.
Pentru educaţia nonformală, cartea ca instrument este un material diversificat (vizual, audio, seturi de activităţi practice), iar sensul de bază, de „scriere cu un anumit subiect”, apare în conceptul de material „autodidactic”. Astfel, cel care se formează are la dispoziţie o gamă largă de materiale, nesupuse unei metodologii riguroase. Are libertatea de a alege sursa de informare, această libertate implicând o mai mare prudenţă, lipsa spiritului critic la un cititor neavizat putând duce la însuşirea unor idei eronate. Cartea, pe lângă sursă de informaţii, dezvoltă şi exemplifică diverse teorii, are rolul de a stârni interesul pentru cunoaştere şi formarea unor deprinderi de muncă intelectuală, în cadrul căreia informaţiile sunt selectate, aprofundate şi apoi asimilate. Lărgirea orizontului, atât în privinţa culturii generale, cât şi un anumit domeniu, facilitează formarea unei culturi profesionale, axată pe un om complex, dornic de a dobândi noi aptitudini şi competenţe şi capabil de a face faţă provocărilor ivite, văzute ca oportunităţi de dezvoltare.
